Psihiatrii spun că ne naştem bisexuali şi devenim hetero sau homosexuali în urma experienţelor trăite. Bisexualii îşi găsesc mai greu parteneri care să le accepte opţiunile \"duale\". Sursa: SHUTTERSTOCK

"Am studii superioare, mă trag dintr-o familie intelectuală şi consider că am o viaţă normală. Încă din copilărie, m-am simţit atrasă, în diverse moduri, ulterior şi sexual, de băieţi şi de fete, cam în egală măsură. Prima mea experienţă sexuală am avut-o la 18 ani, cu un băiat. La vremea aceea nu se punea problema de bisexualitate, însă, după mai multe experienţe, unele plăcute, altele mai puţin, îmi doream să fac sex cu o femeie. Însă nu doar cu o femeie, pentru că simţeam că ar lipsi ceva", aşa îşi începe Ana, 26 de ani, povestea.

La o primă vedere, bisexualitatea pare bine delimitată între hetero şi homosexualitate. Totuşi, psihologii care au studiat fenomenul şi cei direct implicaţi spun că graniţa este foarte subţire, iar statisticile au arătat că 10-20% din oameni sunt "bi".

"Este o tendinţă prezentă în noi toţi. În funcţie de experienţe, alegem să dăm sau nu frâu acestei laturi latente. Fiinţa umană a fost însă dintotdeauna speriată de lucrurile pe care nu le înţelege", continuă Ana.

Hormonii explică parţial orientarea sexuală

Endocrinologii au dovedit că o cantitate prea mare de hormoni masculini poate provoca feminizare şi invers. Că există ceva feminin în fiecare bărbat şi viceversa. În cazul în care caracteristicile sexului opus sunt prezente într-o mai mică măsură, nu afectează viaţa sexuală, care rămâne heterosexuală. Chiar dacă această cantitate e mai mare, nu duce neapărat la bisexualitate.

"Bisexualitatea nu este o identitate sexuală, ci, mai degrabă, o preferinţă sexuală, care nu s-a dovedit, până în prezent, dependentă de constelaţia endocrină. Nu hormonii le determină, ci suita de experienţe pe care le trăieşte indiv