Proaspăt decan, avocatul a scos al şaptelea volum de epigrame. De mai bine de 20 de ani, Constanda îi face pe brăileni să se prăpădească de râs, iar acum dă dovadă şi de spirit de iniţiativă.

Profil

Născut: 10 martie 1953, Luciu, judeţul Buzău.

Studii: Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, şef de an.

Ocupaţie: Decan al Baroului de Avocaţi Brăila.

Familie: căsătorit, doi copii

Ce-i place

Marea mea pasiune este pescuitul, care mă relaxează după o zi istovitoare de muncă. Îmi place poezia şi muzica lentă, „silenţioasă". Îmi place să cânt la chitară. Îmi plac oamenii de caracter, corectitudinea şi adevărul. Este şi motivul pentru care am ales să fiu magistrat, iar apoi jurist.

Ce nu-i place

Detest duplicitatea unora, mediocritatea, detest minciuna şi prefăcătoria. Nu suport făţărnicia. Prin umor, am încercat să mă iau „la trântă" cu prefăcuţii, dar viaţa mi-a scos o mulţime de astfel de specimene în cale. Nu suport, de asemenea, „lupii îmbrăcaţi în piei de oaie".

Întrebări şi răspunsuri:

Cum se împacă juristul Mircea Constanda cu epigramistul Mircea Constanda?

M.S.: „Se împacă excelent, ţinând cont de realităţile actuale. Ceea ce se întâmplă astăzi merită să fie imortalizat în epigramă, cu atât mai mult din domeniul juridic, care este atât de vast. Mai mult de jumătate din epigramele mele tratează subiecte şi personaje din justiţie".

Care sunt personajele preferate de dumneavoastră, în calitate de epigramist consacrat?

M.S.: „Pe primul loc se află soacra. Trebuie să vă spun însă că soacră-mea, care n-are simţul umorului, m-a ascultat o singură dată şi s-a supărat. Nu i-am mai citit niciodată epigrame. Despre soacră, ca şi personaj de epigramă, se poate spune multe şi se poate scrie şi mai multe".

Fondator al Uniunii Epigramiştilor din România, fost procuro