Şcoala sovietică promova obedienţa faţă de Partidul Comunist şi URSS. Pe lângă îndoctrinarea ideologică, în RSSM, un obiectiv esenţial al sistemului preşcolar, şcolar şi universitar era deznaţionalizarea.

Etnicii români din RSSM erau nevoiţi să se înscrie în clasele şi grupele cu predare în limba rusă, or, cele cu limba română (moldovenească, cum i se zicea) de instruire erau mai puţine decât ar fi fost necesar. A fi rus sau de cultură rusă constituia un avantaj în sistemul comunist sovietic. Situaţia a început să se schimbe abia la sfârşitul anilor '80, odată cu renaşterea naţională.În 1989, în RSS Moldovenească existau 1512 şcoli medii generale în care învăţau 678.400 de elevi.

O tendinţă accentuată a perioadei sovietice era rusificarea învăţământului, inclusiv a celui preuniversitar. Deşi etnicii români constituiau 64,3% din totalul populaţiei republicii, ponderea elevilor care îşi făceau studiile în limba română (numită în epocă „moldovenească") era mult mai mică.

Astfel, chiar în anul de învăţământ 1989-1990, în plin proces al mişcării de eliberare naţională din stânga Prutului, numai 54% din elevi învăţau în şcoli cu predare exclusiv în limba română, ceea ce constituia cu 10% mai puţin decât ponderea moldovenilor români în totalul populaţiei RSSM. Aceasta în condiţiile în care în anul de studii 1988-1989 numărul şcolilor cu predare în română creşte cu 13 unităţi.

NEVOIŢI SĂ MEARGĂ ÎN ŞCOLI ŞI GRĂDINIŢE RUSE

În Chişinău, unde ponderea moldovenilor români era de circa 50%, existau numai 17 şcoli cu limba de predare exclusiv în română, ceea ce constituia 23 % din numărul total de şcoli. În acelaşi timp, existau 31 de şcoli cu predare exclusiv în limba rusă, adică aproape de două ori mai multe decât cu predare doar în limba română.

O treime din şcolile din Chişinău - 26 la număr - erau mixte, cu predare în rusă şi română. Aceste i