Actuala ediţie a campionatului a împlinit şapte etape. Împlinire care ar fi trebuit să transforme impresiile din debutul competiţiei în caracterizări bazate ale divizionarelor condamnate să defileze prin liga lui Mitică. Dar de unde atâta aşezare logică, de unde atâta constanţă şi durabilitate a calificativelor în debandada care caracterizează fotbalul nostru. Haosul este dominant, meciurile afişează o mediocritate definitorie, întâmplarea îşi face de cap trist şi hazos în acelaşi timp, rezultatele sunt făcute de hazard, scandalurile se învigorează precum buruiana în bălegar.

Caracteristic pentru această etapă cu numărul şapte a fost faptul că ea a programat câteva meciuri care au aşezat faţă în faţă pretenţioasele campionatului. La Galaţi, Oţelul şi CFR girau calitatea confruntării prin titlurile câştigate în ultimii ani. Premisele logice au fost tulburate însă, chiar în avancronica meciului, de avertismentul lansat pe piaţă de Adrian Porumboiu. Patronul Vasluiului anunţa un blat ordinar, în care victoria oaspeţilor ar fi fost asigurată de o reciprocitate la alte blaturi, care, în campionatul trecut, ar fi făcut-o victorioasă pe Oţelul. Rezultatul final confirmă ipoteza lui Adrian Porumboiu. Gafele comise în joc de fotbaliştii Oţelului sunt folosite ca argumente ale veridicităţii urâtei poveşti. Alt argument teoretic al bla­tului este căutat în victoria mult prea categorică a clujenilor. În aceste condiţii, cea mai comodă atitudine ar fi să te raliezi opiniei majoritare. Dacă te păstrezi însă în circumspecţie şi, neavând dovada certă a blatului, mergi pe nevinovăţie, ajungi la o concluzie şi mai dură. Fiindcă eventuala regie ar scuza mediocritatea crasă a jocului. Fără acoperirea regiei, prostia nu mai are nici o scuză.

Scuza blatului nu a funcţionat şi în apărarea Stelei. Trupeţii lui Roni Levi au capotat exemplar şi extrem de cinstit la Mediaş. Gigi