Expoziţia reprezintă o călătorie cultural-nostalgică, emoţio-nantă aproape, prin bucătăriile medievale unde reţetele de vânat erau la mare căutare, la caietele străbunicilor cu reţete scrise de mână, cu creion chimic, la repezeală, sau îngrijit, cu peniţa, dar şi prin rafinatele şi ultrasecretele caiete cu reţete ale faimosului cofetar „Gregoire" Capşa şi ale concu-renţilor săi.

Puteţi afla ce mâncau elevele de pension la cantina şcolii, ce se servea la popota uni-tă-ţilor militare sau care erau meniurile de regim în spitale, ce se mânca la nunţi sau botezuri, cum se puneau murăturile şi cum se făceau gemurile, dul-ceţurile şi şerbetul în acele vremuri, care era necesarul de băuturi pe care Maiestatea Sa Regele îl lua cu el la vânătoare, dar şi cât şi ce mânca acesta în fiecare zi.

Un meniu regal auster

Din meniul Casei Regale întocmit de bucătarul-şef şi supervizat de intendentul Palatului se vede cu ochiul liber că mâncarea era cât se poate de simplă, axată pe tradiţionalele ciorbe, pilafuri şi murături, cu deserturi aproape modeste, constând, cel puţin seara, în mod invariabil, în compot.

Într-o anexă a tabelului este scris şi câtă pâine mânca regele (3 sferturi de franzelă pe zi) şi cu ce bunătăţi şi în ce cantităţi urmau să fie serviţi eventualii invitaţi sau membrii „staff"-ului.

O secţiune specială a expoziţiei este destinată staţiunilor balneare şi montane, unde puteţi descoperi cu ce „mâncări" se delecta turistul aflat în vilegiatură. Din meniurile restaurantelor din Pucioasa, Călimăneşti şi Căciulata aflaţi cât costau în perioada interbelică „delicioasa bere Azuga", „faimoşii mititei" şi „patricienii". Meniurile variază de la cârciumi de cartier până la restaurantele şi hotelurile „de fiţe" ale vremii, de la mâncăruri populare la adevărate opere de artă culinară.

Păcatul cel mai dulce: ciocolata

De departe cea mai sof