Însângerat sistematic de atentatele care ţintesc statul, dar omoară cetăţeni cu duiumul, Pakistanul devine la 10 ani după 9/11 „cel mai periculos loc din lume”. Eşuarea statului pakistanez ar fi o imensă victorie pentru terorismul internaţional. Un general pakistanez a explicat pentru FP România de ce armata este nevoită să substituie guvernarea civilă şi găseşte că militarii sunt mult mai puţin radicalizaţi decât societatea.
Interviu din dosarul "11.09.2011, AfPakistan" din ediţia nr. 24 a FP România, din 12 septembrie la toate standurile de presă.
De ce este armata pakistaneză atât de implicată în guvernare?
Shaukat Qadir: Implicarea armatei în actul de guvernare datează din 1956, când Ayub Khan, pe-atunci comandantul-şef al forţelor armate, a fost numit şi ministru al Apărării. Doi ani mai târziu Khan a preluat puterea, printr-o lovitură de stat, dar fără vărsare de sânge. Este relevant că toate puciurile armatei au fost sprijinite de populaţie şi toate înlăturările ei de la putere s-au produs atunci când oamenii s-au săturat de regimul militar. În mod ironic, şi bizar în felul lor, dictaturile militare au fost şi democratice, cel puţin pentru că reprezentau voinţa populară – desigur, de la acea dată.
Astăzi, şefii armatei au fost martorii dezastrului creat de Musharaf, prin urmare sunt determinaţi să rămână apolitici. Faptul că au fost obligaţi să-şi asume roluri politice este o consecinţă directă a încăpăţânării cu care actualul guvern civil - ales - refuză să-şi asume responsabilitatea pentru orice are o legătură, oricât de îndepartată, cu problemele de “securitate”.
Având în vedere că securitatea presupune astăzi un rol atotcuprinzător, armata este din ce în ce mai activă în domenii în care nu ar fi trebuit să se implice sub nicio formă. Este destul de evident că politica şi guvernarea nu sunt tocmai punctul forte al armate
