Catedrala Casamari din Alvito, de o mare austeritate, presque sévère. Şi totuşi, în dreptul altarului se află un grup statuar - Madona cu pruncul; silueta Fecioarei e colorată, suplă, respiră bucuria umbroasă a maternităţii împlinite, în perfectă contradicţie cu restul ansamblului. Alături se ridică clădirea urâtă, masivă, severă a unui liceu; un frison de groază îmi lunecă pe şira spinării gândindu-mă la Daria şi la anii ei de şcoală care vor veni... Aici, într-una din numeroasele săli dispuse în jurul catedralei, se vor ţine lucrările unui colocviu pe tema traducerilor. Moderatoare e Maddalena, fiica lui Gerardo, care vine de la Roma şi se lasă aşteptată, evident, vreme de aproape un ceas. Se vorbeşte în italiană, în general, dar şi în franceză, spaniolă şi chiar engleză. Carlos face o dare de seamă cu privire la receptarea literaturii italiene în Spania şi contribuţia personală la traducerea, editarea şi promovarea ei. Eu am glosat în marginea traducerii literale şi a celei literare, dar sugerând şi calea de mijloc, care ar putea salva textul de platitudine, acesta, re-creat fiind într-un alt idiom, primind o nouă înfăţişare, poate chiar mai strălucitoare decât cea originală, cu riscul - asumat - de a-l trăda, desigur. Opriţă stabileşte o dihotomie între autorul egoist şi traducătorul generos. Hans prezintă programele de susţinere a traducerilor şi editării de texte italieneşti în germană. Es Pop opinează că actul poetic este act de traducere..., provocând stupoare în asistenţă. Bazil se laudă, pe bună dreptate, cu ce a reuşit el să traducă şi să editeze la Dacia în iepocă: colecţiile sale de poezie universală, clasică şi contemporană vor rămâne cu siguranţă puncte de reper în istoria editării de carte din România! Primul conflict: mi-am permis s-o corectez pe Marta, care a pronunţat arşaik în loc de arkaik, cuvântul archaïque, drept care m-am trezit cu remar