Horia Tecău şi Robert Lindstedt explică cum a evoluat parteneriatul lor din aprilie 2010 şi pînă acum, care au fost momentele de vîrf şi ce maai aşteaptă de la acest an Un sfert de oră după antrenament, cu duşul de rigoare şi tricouri uscate, Horia şi Robert sînt gata să stea de vorbă. Despre ei, despre jocul lor, despre felul în care se înţeleg, despre ţeluri şi realizări. Întîi se fac pozele. "Pe iarbă, că e suprafaţa voastră cea mai bună!". "Naaa, cine ţi-a spus asta? Zgura e cea mai bună!", glumeşte Robert. Durează doar cîteva minute, apoi începe discuţia. Sînt pentru prima dată împreună la Bucureşti, la Bastad, oraşul de reşedinţă al lui Lindstedt au cîştigat deja de două ori, acum vor s-o facă şi aici. Şi au toate şansele.
- Ştim cum v-aţi cunoscut, cum a evoluat însă relaţia voastră?
Robert: Încep eu şi apoi Horia spune adevărul. (rîde) Anul acesta am reuşit să ne dezvoltăm, să devenim mai apropiaţi, chiar prieteni. În 2010 am fost luaţi un pic prin surprindere de succesul pe care l-am avut. Apoi am încercat să ne punem mai mult de acord voinţele.
- Care este punctul vostru forte în joc?
Robert: Diferenţa faţă de anul trecut este aceea că putem cîştiga meciuri chiar dacă nu jucăm la cel mai bun nivel al nostru. Au fost multe partide în care n-am atins forma maximă, dar am reuşit să ne impunem. Eu sînt foarte critic cu mine însumi.
- Dar punctul slab?
Robert: Sînt multe de îmbunătăţit, de aceea la antrenamente muncim foarte mult pentru a corecta ceea ce nu merge. Nu vrem însă să discutăm prea mult despre asta.
Horia: Mereu sînt locuri unde încercăm să îmbunătăţim.
- Vă antrenaţi împreună doar în timpul turneelor sau şi între ele?
Robert: Nu, încă nu ne-am întîlnit şi în afară. Doar pe durata turneelor.
Horia: Da, aşa e.
Vara, cea mai bună perioadă
- Care
