Preşedintele Mahmoud Abbas a reuşit săptămâna trecută să readucă problema palestiniană şi raporturile dintre Autoritatea Naţională Palestiniană şi statul Israel în centrul atenţiei publice globale. Pretenţia palestinienilor de recunoaştere a Autorităţii în calitate de membru cu drepturi depline a ONU, ar echivala cu recunoaşterea oficială a statului Palestinian. Sursa: AGERPRES

Încă din primul moment cei mai mulţi comentatori s-au întrebat dacă este vorba cu adevărat despre o încercare de constituire imediată a unui stat propriu sau numai despre o tentativă de readucere a problemei palestiniene în atenţia publică, altfel spus dacă nu este vorba despre încercarea oamenilor politici palestinieni de a se folosi de "primăvara arabă" în interes propriu.

Pare suficient de clar faptul că oficialii de la Ramallah, cunoscând din timp opoziţia fermă a statului Israel, ca şi intenţia Statelor Unite ale Americii de a se opune prin veto în consiliul de securitate, nu şi-au făcut iluzia unei autentice consacrări imediate a statului pentru a cărui existenţă militează de atâta vreme. Au ridicat problema cu efecte diplomatice şi mediatice importante.

Mai exista însă un număr de probleme care nu trebuie în niciun fel neglijate. În primul rând, în mod real nu avem de a face cu o singură Autoritate Palestiniană, ci cu două, atâta vreme cât în Cisiordania, Fatahul preşedintelui Abbas controlează puterea, iar în Gaza, Hamasul, recunoscut drept formaţiune teroristă de către cele mai multe state democratice, este cel care are sub control autoritatea. Relaţiile dintre cele două formaţiuni sunt cât se poate de reci, din punctul Hamasului de vedere chiar ostile.

În al doilea rând, evoluţiile de după 1948 au avut printre alte consecinţe şi apariţia unor importante tensiuni între locuitorii diferitelor state arabe şi poporul Palestinian. Pentru foa