Pisa
Nu mi-a plăcut deloc oraşul, când l-am vizitat, cu copiii, acum doi ani: catedrala nu avea nimic deosebit într-însa, şi turnul ce dacă-i înclinat? În schimb, am savurat o vorbă auzită de la Gianni, cuscrul meu. Cică pe vremuri Genova şi Pisa erau într-un conflict permanent, iar pizanii erau aşa de răi încât s-a născut zicala: "Decât cu un pizan la poartă, mai bine cu un mort în casă."
Viareggio. La Spezia. Genova Brignole. Genova Principe.
Am ajuns! Am ajuns exact la ora anunţată: 21,08. Luca mă aştepta în faţa gării. Ploua. Ştefi şi Daria, nepoţica mea de un an şi ceva (foto 2), mă aşteptau în faţa uşii. Ştefi bucuroasă, Daria ruşinoasă. Nu stăm prea mult la poveşti, beau un pahar cu apă şi ultimul paracetamol - căci am reuşit să mă răcesc bocnă în Vale - şi mă culc. Învelit cu o singură pătură, mi-e atât de frig încât încep să strănut în neştire. A trebuit să o scol pe Ştefi şi să o rog să mai pună două pături pe mine.
(04.09)
Daria se apropie cu mai mare încredere de mine. De altfel, nici nu are încotro, căci Ştefi e la ore, iar Luca lucrează. Aşa că ne jucăm de numa', numa'. Cel mai tare o amuză, cel putin deocamdata, modul în care mă joc cu mingea: o arunc dintr-o mână într-alta, o lovesc cu capul, dau cu ea de pereţi, i-o arunc în braţe şi ea râde, şi eu râd, şi râdem amândoi de ne prăpădim…
Plouă într-una de azi bună dimineaţă; plouă cu stropi mari şi grei, plouă în valuri, cu furie, plouă cu violenţă. Luca zice că la Arenzano s-au revărsat apele râului, canalizarea a cedat, aşa că lumea înoată pe străzi. Dealurile au luat-o la vale: ici o casă prăbuşită, colo o alta care atârnă deasupra puhoaielor. Ies profitând de un moment de acalmie. Plouă mărunt - măzăriche - şi vântul bate să te ia de pe picioare. Marea e murdară, plină de nămol, buşteni şi resturi de tot soiul de materiale cărate din amonte de pâraiele şi r
