Considerat ani la rând drept cel mai bun ridicător din voleiul românesc, Vasile Ştreang – Puiu, cum îi spune mai toată lumea – a fost şi antrenorul care a adus la Zalău, alături de formaţia Elcond, primul titlu de campioană a României la volei.De aproape 40 de ani, terenul de volei este pentru Puiu Ştreang un fel de a doua casă.
Deşi spune că a început să practice acest sport „târziu”, adică de la 14 ani, Puiu Ştreang a reuşit să recupereze destul de repede. După numai cinci ani, era convocat în lotul naţional – avea atunci 19 ani – jucând sub culorile României până în 1989. Şi nu oricum, ci impunându-se ca cel mai bun ridicător din campionatul intern la acea vreme, adică între anii 1981 – 1989, când a făcut parte din lot. „Am preluat tricolul şi toate prerogativele de la marele ridicător Cornel Oros”, îşi aminteşte cu melancolie el.
N-a avut loc în delegaţie de securişti
Nu are doar aminitri plăcute din acea perioadă, ci şi unele marcate de „rigorile” regimului comunist de atunci. „Cu toate că am contribuit la calificarea echipei României la Campionatele Mondiale din 1982, eu nu am făcut deplasarea în America de Sud. Motivul – în loc să meargă în Brazilia şi Argentina, gazdele ediţiei, 12 jucători, cum ar fi trebuit, au mers doar 10, pentru că două locuri au fost ocupate de securiştii care aveau sarcina să se asigure că sportivii se mai şi întoc în ţară”, îşi aminteşte el.
În 1993 s-a retras din activitatea sportivă de performanţă, dar nu şi din volei. A rămas ca şi antrenor în cadrul echipei de volei din Zalău, care se numea Elcond la acea vreme şi care juca în liga secundă. A reuşit, în scurt timp, să o aducă în primul eşalon valoric al ţării, pentru ca mai apoi, împreună cu antrenorul Mircea Spătăcean, să aducă la Zalău primul titlu de campioană a ţării la volei masculin. Se întâmpla la ediţia 1996 – 1997 a Campionatului Naţional de V
