Îndreptarea, an de an, a resurselor dinspre investiţii spre datorii curente sugrumă capacitatea de creştere economică viitoare, deci de asigurare a unui nivel de pensii rezonabil. Sursa: CODRIN PRISECARU
Ţara noastră îşi târâie dezvoltarea printre dezechilibre structurale majore, care reprezintă frâne redutabile în asigurarea unei creşteri susţinute pe termen scurt, mediu şi lung. Una dintre cele mai severe probleme este cea a pensiilor – prin dimensiunea enormă a deficitului, tendinţa greu de stăvilit de creştere a acestuia şi, în acelaşi timp, dificultatea socială şi politică a adoptării unei soluţii.
După ştiinţa mea, deficitul anual al fondului de pensii este de peste trei miliarde de euro. Cu această sumă s-ar putea construi, în fiecare an, câte o autostradă de 400 de kilometri (considerând un preţ mediu de 7,5 milioane de euro pe km.)
Redirecţionarea, an de an, a resurselor dinspre atât de necesarele investiţii în infrastructură înspre cheltuieli curente, fie ele cu caracter social perfect justificate moral, sugrumă capacitatea de creştere viitoare, deci de asigurare şi în viitor a unui nivel de pensii rezonabil.
Sabotarea creşterii viitoare a PIB nu e nici în interesul pensionarilor
Sleirea resurselor de creştere viitoare în favoarea consumului de azi nu este nici măcar în avantajul actualilor beneficiari ai cheltuielilor în cauză, pentru că o creştere economică anemiată nu oferă suport nici pentru menţinerea nivelului actual al cheltuielilor cu caracter social.
Afirmaţiile de mai sus nu sunt (doar) din cărţi. Să ne amintim de investiţia avută în vedere de Mercedes Benz în România şi abandonată pentru că nu existau drumurile care să permită lesnicios aprovizionarea şi desfacerea. S-au pierdut locuri de muncă, economia românească a pierdut, bugetul de stat a pierdut, fondurile sociale nu sau mai constituit.
De la acest raţi
