Protezele pentru bolnavii de artroză, tijele pentru fracturi şi alte dispozitive \"gratuite\" sunt rarităţi în spitale. Odată cumpărate din propriul buzunar, pacienţii nu mai văd un ban.
Chiar dacă plăteşti din greu la asigurări, în cazul în care îţi rupi o mână sau un picior, tot trebuie să plăteşti consistent din buzunar. Şi nu doar şpăgile, ci şi proteze sau tije pentru care primeşti chitanţe.
Artroza, cea mai frecventă boală de articulaţii (afectează 70% din adulţi), beneficiază de un program naţional, finanţat din Fondul de Asigurări de Sănătate, prin care se dau gratuit proteze. Doar că gratuitatea se acordă "în limita stocului", în speţă, a fondurilor: pacienţii se trec pe liste de aşteptare, iar cei cu stare aleg să şi le cumpere.
La fel se întâmplă şi în cazul în care vă fracturaţi o mână, un picior: secţiile de ortopedie au pe stoc minimul de tije, de cea mai proastă calitate, cât să nu lase bolnavul să moară, dar nici bine să-i fie.
În cazul bolilor de inimă, situaţia e la indigo. Dacă se lasă la mâna statului şi aşteaptă pe listă un stent (dispozitiv care lărgeşte vasul de sânge îngustat), bolnavul riscă să ajungă la operaţie, ori să facă infarct.
Cum se face "împărţeala"
"Tatăl meu s-a operat la şold pentru schimbarea protezei la un spital din Bucureşti. I-a fost pusă o proteză cu rol antibiotic, iar după două luni, i-a fost pusă proteza finală. Prima a costat 1.000 de euro, cealaltă- 5.000 de euro. Am încercat să recuperăm banii de la asigurări, dar ne-au zis să-i cerem la spital", spune Adrian, 35 de ani, din Bucureşti.
Pentru că cererea depăşeşte cu mult fondurile, se fac "liste de aşteptare". Mulţi pacienţi, strânşi cu uşa de durere, scot în jur de 1.200-2.000 de euro din buzunar pentru a şi le procura.
"Fiecare medic face liste. Când vin banii, ne trezim că
