Anul acesta la festivalul de la Namur din Belgia, România a fost omniprezentă. De la cele două jurii, cel de scurtmetraje din care a făcut parte Ozana Oancea (protagonista din „Felicia înainte de toate") şi până la Andreea Mihalcea, o studentă în anul I, care a fost selecţionată printr-un concurs organizat de fratele bucureştean al acestui Festival: Next-ul.

În competiţie, au fost două avanpremiere româneşti la momentul acela. Prima, „Din dragoste cu cele mai bune intenţii" cu un Bogdan Dumitrache absolut remarcabil în rolul principal, doar că a mai existat un film care semăna, într-o oarecare măsură, cu povestea băiatului preaiubitor „Fiu unic" al belgianului Miel Van Hoogenbemt. La scurtmetraje, „Skin", „Fotografia" şi formidabilul „Categoria grea" a Oliviei Căciuleanu, la mediumetraj „Apele tac", iar din diasporă, să-i zicem, Radu Mihăileanu cu titlul de la Cannes „La Source Des Femmes" şi Alexandra Maria Lara „Quartier Lointain" (pe care-l puteţi vedea în săptămâna franceză de la Cinema Studio, ca de altfel şi „My Little Princess", autobiograficul girat de Eva Ionesco şi interpretat de o prezenţă fermecătoare, la Bucureşti, anul trecut, Isabelle Huppert.

Am lăsat voit la urmă ce-i mai bun: „Crulic - Drumul spre dincolo", un lung metraj de animaţie, i-aş putea spune chiar o docudramă, semnat cu migală şi talent de Anca Damian, împreună cu o echipă de desenatori şi o voce absolut senzaţională, a unui Vlad Ivanov în dulcele grai moldovenesc, pe care îl înnobilează cu timbrul şi harul său. Despre Claudiu Crulic cu siguranţă că aţi aflat acum ceva vreme la ştiri. Era un băiat de 33 de ani, aflat în Polonia, în închisoare, unde face o grevă a foamei spre a-şi demonstra nevinovăţia. Puse cap la cap datele adunate şi verificate, cu mare grijă, de regizoare şi scenaristă totodată, demonstrează o nedreptate strigătoare la cer, care face ca spectatorul să tră