Cele mai periculoase sunt grăsimile proaste (şorici şi pieliţe), potenţatorii de gust, care dau dependenţă, nitriţii cancerigeni şi sarea ascunsă. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Sclipesc de prospeţime în galantare, răspândesc o aromă plăcută în raion şi umplu coşul românului. De fapt, mezelurile sunt cea mai mare păcăleală în materie de alimente: conţin carne de proastă calitate-mai puţin muşchi, dar şorici, oase pisate şi zgârciuri din plin, apă închegată cu gelifiant, sare ascunsă în denumiri tehnice şi potenţatori de aromă care le menţin poleiala mult timp.

Doar gustul e de ele: îţi umplu stomacul, dar e ca şi cum ai mesteca plastic. De fapt, asta este şi ideea. Potenţatorii de gust dau dependenţă, te prind şi nu-ţi mai dau drumul.

Nenumărate studii au demonstrat că majoritatea conţin ingrediente cancerigene. Cu cât sunt mai ieftine şi cu cât au mai multe bărci de grăsime, cu atât sunt mai periculoase.

Nutriţionistul Gheorghe Mencinicopschi face radiografia salamurilor şi vă învaţă cum să le citiţi etichetele.

Crenvurşti "de pui" cu slănină de porc

Citind eticheta mezelurilor din magazine, puteţi observa că sunt un amestec de carne, slănină, apă în proporţii variabile, carne dezosată mecanic, dextroză (zahăr), alături de coloranţi (carmin), conservanţi (nitriţi de sodiu şi potasiu), potenţatori de aromă (glutamaţi), agenţi de afumare şi sare.

Cât de edificatoare poate fi însă eticheta? De cele mai multe ori, consumatorul nu-şi dă seama nici aşa dacă ceea ce mănâncă este de calitate sau nu.

"Scrie carne, dar calitatea nu e specificată. La carne se adaugă materii auxiliare, derivate proteice de origine vegetală sau animală, pentru a lega compoziţia: făină de soia, proteine de soia, de arahide, gluten. Mâncăm carne cu fasole. Ceea ce nu e neapărat nociv, dar prosteşti consumatoru