Sunt unele episoade din adolescenţă care readuc în memorie destine şi întâmplări revelatoare.
Liliana Drăgan a fost colega noastră până în clasa a IX-a. Locuia pe Iuliu Tetrat, colţ cu Jean Texier, străzi cu nume de aviatori morţi în Primul Război Mondial, vizavi de mine. Tatăl ei, tipograf de meserie, îl cunoştea pe tatăl meu. Cea mai bună prietenă a Lilianei, care locuia la câteva case mai încolo, spre Piaţa Dorobanţi, a fost, ani de zile, Jacqueline (Jackie) Filip, fiica lui Gheorghe (Georges) Filip, unul din conducătorii maquis-ului din zona Sud în rezistenţa franceză, ulterior consilier pe probleme economice la Consiliul de Miniştri. Cel puţin egal ca merite cu un Gheorghe Gaston Marin sau un Mihail Florescu, absolvent de Politehnică în Franţa, Filip a fost ţinut pe poziţii secundare, probabil chiar cu "ajutorul" deloc binevoitor al acestor doi "amici". Nu era unul dintre favoriţii lui Gheorghiu- Dej, precum Gaston, şeful de cabinet al liderului comunist la Ministerul Comunicaţiilor în primii ani de după 23 august 1944. Mama lui Jackie şi a fratelui ei Claude, Annie, era, ca şi Bobbie Gaston, ca şi Nellie Florescu, ca şi Betka Vasilichi, ca şi mătuşa lui Radu Stern şi a lui Andrei Manoliu, Mimi Schwimmer, văduva doctorului Schwimmer care lucrase în spitalul Brigăzilor Internaţionale cu mama mea, franţuzoaică. Jackie a fost colegă, la "Petru Groza" cu Tudor Jebeleanu. Familia Filip a plecat devreme din România, prin 1967. Veneau adeseori pe la noi, erau extrem de scârbiţi de tot ce se întâmpla.
Tot pe Iuliu Tetrat locuia şi familia Banyai. Ilegalist faimos, fost rector la Universitatea "Bolyai" din Cluj, istoric oficial căzut într-o relativă dizgraţie, Ladislau Banyai fusese la un moment dat ministru adjunct al învăţământului. Îl vedeam des pe stradă pe Peter, fiul său. La un moment dat, împreună cu o prietenă, Donca Vianu, mergeam pe la el
