Eroina acestei comedii este o prostituată frumoasă şi incultă, care cunoaşte un scriitor. Acesta îi va dărui „într-o doară” o carte de-a sa, al cărui personaj masculin Mihai, este proiecţia ideală a bărbatului ce înţelege în profunditate sufletul feminin. Eroina piesei consideră că l-a întâlnit în personaj pe bărbatul care o va salva; se îndrăgosteşte de el şi vine la autor şi îl roagă să-i facă cunoştinţă cu el, pe deplin încredinţată că el există în realitate, că scriitorul i-a ascultat povestea vieţii şi nu a făcut decât să o noteze. Pentru ea, tot ce scrie în cărţi e „sfânt”, adică strict adevărat. Scriitorul se joacă un timp cu ea, întreţinându-i iluzia, după care îi spune adevărul.

Neputând admite că Mihai nu există în realitate, că e doar o „minciună” scriitoricească, ea pleacă deprimată şi revoltată.

Piesa zâna trotuarelor de Ioan Drăgoi se poate înscrie pe o filiaţie a teatrului pirandellian: capacitatea ficţiunii de a prezenta viaţa la cotele ei cele mai intense şi de a se confrunta până la urmă cu ea, intervenind şi modificându-i traiectul iniţial.

Eroina este o prostituată – frumoasă şi incultă – care cunoaşte un scriitor. Acesta îi va dărui „într-o doară” o carte de-a sa, al cărui personaj masculin Mihai, este proiecţia ideală a bărbatului ce înţelege în profunditate sufletul feminin. Eroina piesei consideră că l-a întâlnit în personaj pe bărbatul care o va salva; se îndrăgosteşte de el şi îl roagă pe scriitor să-i facă cunoştinţă cu el, pe deplin încredinţată că acesta există în realitate, că scriitorul i-a ascultat povestea vieţii şi nu a făcut decât să o noteze. Pentru ea, tot ce scrie în cărţi e „sfânt”, adică strict adevărat. Autorul se joacă un timp cu ea, întreţinându-i iluzia, după care îi spune adevărul.

Neputând admite că Mihai nu există în realitate şi că s-a îndrăgostit de o iluzie scriitoricească,