Băncile europene au nevoie să aducă noi capitaluri de la acţionari pentru a acoperi cu ajutorul acestora eventualele pierderi pe care le-ar putea suferi din cauza creditelor pe care le-au acordat şi în legătură cu care există riscul să nu le mai fie rambursate. Sursa: EVZ
Nevoia de fonduri vine atât din necesitatea de a asigura stabilitatea financiară a băncilor, cât şi a deponenţilor, care au dechis depozite la banca respectivă şi trebuie să îşi poată lua banii înapoi.
Valoarea capitalurilor pe care băncile trebuie să le aducă de la acţionari sunt stabilite în funcţie de cât de multe credite riscante au acordat acestea în perioada anterioară.
Instituţiile care au investit în titluri de stat ale unor ţări cu probleme sau chiar în credite de consum, segmente unde au existat cele mai multe restanţe, se consideră că au credite mult mai riscante în portofolii decât unele care au investit în titlurile de stat ale unor ţări care îşi plătesc datoriile fără probleme sau în credite ipotecare, care sunt susţinute de garanţii pe care banca le poate executa dacă împrumutul nu mai este rambursat.
Odată cu criza datoriilor suverane din zona euro şi nu numai, bănci care au crezut că, investind în titluri de stat, au făcut un plasament sigur, au descoperit că nu era tocmai aşa. State importante, cum ar fi Italia sau Spania, reuşesc să îşi achite tot mai dificil datoriile. Situaţia băncilor care cumpăraseră titluri de stat greceşti este şi mai delicată, după ce liderii europeni au decis să-i şteargă 50% din datorie.
Soluţiile pentru recapitalizare
Luate prin surpridere de evoluţia crizei, băncile care au creditat aceste ţări se văd puse acum în situaţia de a aduce fonduri suplimentare pentru a acoperi viitoarele pierderi, bani de care este posibil ca acţionarii să nu dispună.
Soluţia care le mai rămâne
