Fotbalul nostru suportă preţul violenţei generalizate şi al dispreţului faţă de reguli.
Instigări la violenţă existau. Modelul exista. “Vă spun eu că o să-şi ia el o palmă înapoi. Îi promit că o să-i dau eu o palmă înapoi. O să fiu şi cu un bodyguard. Care e problema?”. Aşa a condamnat finanţatorul Stelei încăierarea de la derby-ul cu Rapid, din etapa trecută. N-a condamnat bătaia de pe teren. “Ce e pe teren nu mă bag. Se întîmplă, sînt nervi”.
Un conducător de club îşi apără jucătorii. Nu pe toţi. Nu mereu. “Mihai Costea merită să fie huiduit! A fost un măscărici pe teren!,”,”Jucători fără caracter, asta sînt!”. Dacă cel care i-a angajat nu dă doi bani pe siguranţa lor, pe valoarea lor, pe nimic al lor, în general, la ce să te aştepţi de la restul lumii fotbalului?
Există o Comisie de Disciplină. L-a amendat pe Gigi Becali pentru că l-a jignit pe şeful Ligii. “Am spus că cei de la Ligă sînt sclavii lui şi a spus că i-am atins demnitatea!”. Pentru jignirile aduse propriilor jucători, finanţatorul Stelei nu poate fi amendat. Plăteşte deja pentru asta. Salarii.
Fotbaliştii se pot revolta, antrenorii se pot revolta, pot avea şi ei demnitatea atinsă. Dar în cazul ăsta, trebuie să recurgă la instanţe din afara sportului. Pentru că în instanţele din Liga 1 se tolerează limbajul violent, comportamentul violent, “nervii”. Fără sancţiuni majore, fără discursuri combative, cît timp nu sînt vizaţi şefii de la FRF şi LPF, aceşti stewarzi ai propriilor sensibilităţi ultragiate.
Pentru situaţiile cînd modelul promovat de la oficială naşte monstruozităţi, există o lege antihuliganism. Legea nr. 4/2008 sau “legea lui Dragomir”, care ne pune în faţa unei alegeri familiare: între două rele. Era rău dacă n-o aveam, dar nici cu ea aşa slăbuţă, ambiguă în stilul ROAF-ului, nu ne este foarte bine.
Printre principalele noutăţi, i-a scos pe jandarmi din st
