De prea multe ori, în ultimele două secole, grecii mai degrabă s-au declarat în faliment decât să-şi plătească datoriile. Aderarea la zona euro trebuia să înlăture toate aceste probleme, dar n-a făcut altceva decât să le agraveze.

Criza din Grecia ţine prima pagină a ziarelor de mai bine de un an şi jumătate. Agravarea situaţiei şi extinderea crizei din statul elen în celelalte ţări periferice din zona euro ameninţă să îngenuncheze întreaga Uniune Europeană. Se vorbeşte mai mult ca niciodată de destrămarea zonei euro.

Grecii ameninţă să declanşeze acum o nouă criză de proporţii prin organizarea referendumului prin care să decidă dacă acceptă sau nu noul plan de salvare oferit săptămâna trecută de UE. În urma anunţului, premierului grec i s-a cerut demisia. Ideea organizării unui referendumnu este susţinută nici măcar de miniştrii din guvernul Papandreou.

În cazul unui răspuns negativ la referendum, Grecia va fi forţată să iasă din zona euro şi chiar din UE. Cum a ajuns statul elen în situţia dramatică?

Falimentul nu este o situaţie nouă pentru Grecia. Statul s-a aflat în astfel de situaţii nu mai puţin de cinci ori în istoria recentă, iar primul faliment a avut loc înaintea erei noastre.

De ce a vrut Grecia să intre în zona euro

Atunci când a intrat în zona euro, Grecia s-a putut împrumuta la dobânzi semnificativ mai mici. În anii '90 însă, Grecia a fost deseori forţată să plătească dobânzi de peste 10% pentru a se putea împrumuta. După aderarea la euro, dobânzile pentru Grecia au scăzut la 2-3%. Grecii au început astfel să se împrumute în neştire pentru a-şi finanţa deficitul bugetar uriaş.

Mai mult decât atât, a început chiar să cheltuiască mai mult decât înainte. În ultimul deceniu, salariul funcţionarilor publici eleni s-a dublat.Atunci când ieşeau la pensie, grecii primeau, în general, o pensie echivalentă cu