Biblioteca Judeţeană Timiş deţine un tratat de medicină dedicat moaşelor, carte publicată acum 236 de ani, în 1775. Ultimele tehnici din domeniul obstetrică-ginecologie sunt uimitoare. Invenţii la care nici măcar nu se putea gândi cineva acum câteva sute de ani au ajuns o obişnuinţă, chiar şi în România, unde sistemul medical este la pământ.

Tehnicile medicale de ultimă generaţie au fost preluate „de afară”, la fel cum s-a întâmplat şi în secolul al XVIII-lea, când Transilvania şi Banatul erau sub ocupaţie habsburgică.

„Locuitorii satelor din Transilvania şi Banat erau în special românii şi sârbii. Oamenii de aici erau foarte înapoiaţi, copiii se năşteau numai în relaţie directă cu supertiţiile. În acest context a apărut Manualul pentru arta moşitului, scris de medicul vienez Steidel Raphael”, a explicat coordonatorul secţiei Patrimoniu de la Biblioteca Judeţeană, Carina Galiş. Cartea a fost tradusă în limba română de medicul Vasile Popp şi a fost distribuită moaşelor din satele bănăţene, exemplarul de la Biblioteca Judeţeană fiind originalul în limba germană.

Evoluţie spectaculoasă

Manualul pentru moşit arată, prin gravuri, care trebuie să fie poziţia fătului în momentul naşterii, ce proceduri trebuie urmate după naştere şi cum se salvează copiii care, până atunci, nu aveau nicio şansă de supravieţuire. „Dacă până atunci naşterile se făceau numai conform tradiţiei, odată cu manualul pentru moaşe s-au prezentat inclusiv metode de cezariană pentru a se evita infecţiile sau agravarea stării mamei”, a mai spus Carina Galiş. „La început în fiecare sat era o moaşă, hebamă, cum se numea atunci. În Timişoara era câte o moaşă în fiecare cartier”, a spus istoricul.

Potrivit specialiştilor în obstetrică-ginecologie, ultimele tehnici din domeniu nu se pot compara cu ce era atunci, în special când vine vorba de supravegherea fătului