În condiţiile în care sistemul românesc de învăţământ trece prin schimbări ce par că nu mai ajung la sfârşit, tot mai mulţi părinţi apelează la varianta oferită de privaţi. Sursa: SHUTTERSTOCK

La Şcoala Generală Nr. 190, "Marcela Peneş", nu se mai percep taxe pentru fondul de întreţinere a şcolii pentru că părinţii direcţionează 2% din impozit, iar sumele colectate acoperă costurile pentru premierea copiilor şi consumabile, a declarat, pentru "Capital", Diana Niculescu, directoarea instituţiei de învăţământ.

Şcoala a intrat într-un program de reabilitare în urmă cu 2 ani, iar "în prezent, suntem la stadiul în care nu mai este necesar să mai zugrăvim sau să schimbăm o bancă", completează directoarea.

Din nefericire, şcolile publice care se pot mândri cu această situaţie nu sunt îndeajuns de multe pentru a găzdui toţi copiii. Ca o alternativă la şcolile de stat există cele private.

"Multe dintre şcolile şi grădiniţele particulare înfiinţate în România răspund chiar nevoilor părinţilor, care, negăsind ceea ce doreau pentru copiii lor în şcolile de stat, au fondat sistemul de învăţământ privat", este de părere Cătălina Ulrich, conf. univ.dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universiăţii Bucureşti.

Costurile şcolarizării

Un prim criteriu de selecţie a elevilor pentru şcolile private îl reprezintă costul şcolarizării. Menţinerea acestuia la acelaşi nivel pe parcursul celor patru ani de studiu este de puţine ori garantat contractual, dar poate fi achitat în zece rate lunare.

Părinţii plătesc suplimentar uniforma şcolară, setul educaţional (mapa elevului), costumele pentru spectacole, echipamentul sportiv şi transportul în cazul în care este solicitat. Spre exemplu, pentru ca un elev să înveţe la "Şcoala Mea", o astfel de instituţie de învăţământ privat, părinţii trebuie să scoată din buzunar 5.500 euro.