● Ca să scape de ura norodului răsculat, Gaddafi s-a ascuns, dimpreună cu un fiu, în canal. Acolo l-au surprins, îngheţat de spaimă, "şobolanii" răzvrătiţi de foame şi frică. Şi de niscaiva agenturi străine, bineînţeles. Haita s-a năpustit asupra "Colonelului" şi l-a desfigurat, fărâmă cu fărâmă. S-a răzbunat pentru umilinţa îndurată atâta vreme şi l-a batjocorit pe temutul dictator. Mai degrabă, şi-a răzbunat propria laşitate, complicitatea voluntară la violul căruia i-a căzut "victimă colectivă" aproape juma de veac. Cumplit tablou cu "şobolani" muşcând din leşul satrapului de odinioară... Cu sângele şiroindu-le pe boturile stârnite, boturi de animale abia ieşite din subteranele sordide... Ce calcul greşit şi-a făcut şi libianul, cândva oaspete de seamă al cancelariilor occidentale! Cum naiba să te piteşti de rozătoarele dezlănţuite taman într-o galerie de pământ, cum? Da’, staţi oleacă, nu căutaţi altă explicaţie, am găsit-o chiar eu! Uitasem că Moammar corturarul nu era altceva decât şeful... "şobolanilor", adică un "patruped" mai acătării, deci tot animal de întuneric, de conductă. Îmi privesc cu imensă ruşine şi greaţă condiţia de trăitor al mizeriilor planetare de secol al XXI-lea...
● Oare ce se petrece în mintea tiranilor în clipele de pe urmă de se retrag în locurile natale? Chemarea pământului, a neamurilor petrecute dinainte, în care să se descompună mai apoi? Căci şi Saddam s-a întors acasă, la Tikrit, ca şi Gaddafi, la Sirte, sperând că numai aşa vor supravieţui turbării mulţimii. Amândoi şi-au apreciat eronat şansele rămânerii pe scena pe care au bruscat-o de atâtea ori, închipuindu-şi că sunt veşnici. Deşi cunoşteau, n-am nici o îndoială, că nimeni nu e profet în ţara sa. De aceea sunt de părere că destinul i-a mânat într-acolo, să închidă astfel cercul unor vieţi de poveste. Poveşti cu sânge şi praf de puşcă, cu alc
