Scriitorul brazilian, care refuză de ceva timp interviurile, i-a acordat totuşi unul în exclusivitate jurnalistului Steven MacKenzie de la revista britanică \"The Big Issue\".
Din 20 octombrie, noul roman al celebrului scriitor, "Aleph", este şi la îndemâna cititorilor din România. Meritul îi aparţine editurii Humanitas.
Romanul, publicat în traducerea Micaelei Ghiţescu, este considerat cea mai personală proză semnată Paulo Coelho. Scriitorul brazilian a vorbit pentru "The Big Issue" şi despre intensa sa activitate pe Twitter.
Steven MacKenzie: Aţi inspirat atâţia oameni încât îi va surprinde pe unii cititori ai "Aleph" că aţi avut şi dv. o criză religioasă.
Paulo Coelho: Credinţa nu e o linie dreaptă. E ca atunci când urci un munte. Sunt suişuri şi coborâşuri. Credinţa este, la sfârşitul zilei, un act de credinţă. Am nevoie de credinţă ca să cred în Dumnezeu. Şi ateii au nevoie de credinţă pentru a nu crede în Dumnezeu. Ca oricine altcineva am şi eu momentele mele de îndoială.
Ca şi "Alchimistul", "Aleph" spune povestea unei călătorii fizice care se dovedeşte în ultimă instanţă una spirituală. De ce a trebuit să traversaţi un continent ca să descoperiţi ceva ce se afla în interiorul dv.?
În 2006 îmi mergea bine, eram satisfăcut; eram un autor de best-sellere în toată lumea, mi se părea că nu mai există provocări în viaţa mea. Şi asta nu e bine, pentru că viaţa e o provocare constantă. Oamenii tind să rămână satisfăcuţi, să se complacă în confort, pentru că asta le dă siguranţă, dar dacă nu accepţi provocări eşti un om mort!
Vă citesc oamenii cărţile ca să lupte cu rutina şi cu zona de confort în care se complac?
Cărţile mele pot acţiona ca nişte catalizatori. Pot provoca o reacţie într-o persoană care e deja gata pentru o schimbare. Nu cred că cititorii mei îmi citesc cărţile pentru a învăţa cum să se schimbe. Citeşti
