Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) este o altă firmă importantă a statului, caracterizată nu atât prin pierderi în sens strict contabil sau prin datorii semnificative către furnizor, cât prin finanţările generoase primite de la bugetul statului, folosite cu o totală inefi-cienţă. Din cele aproximativ 5 miliarde de euro rulate după 2005, CNADNR a reuşit construirea a doar 100 de kilometri de autostradă. An de an CNADNR pri-meşte cel puţin dublul alocaţiilor care merg spre calea ferată, inclusiv pimite de aceasta pentru acoperirea costurilor de transport al călătorilor.
Dacă subvenţiile anuale totale pe calea ferată sunt de ordinul a 400-500 de milioane euro, cele pentru CNADNR ating în anii buni şi 1,5 miliarde de euro.
Cum funcţionează mecanismul? CNADNR are primită în concesiune de la stat, întreaga reţea de 15.000 de kilometri de drumuri naţionale, europene şi autostrăzi. Statul dă banii pentru reparaţia capitală a acestora şi pentru construirea altora noi, iar CNADNR îi revine doar sarcina întreţinerii curente a acesteia, din surse proprii. Acestea sunt reprezentate în principal de veniturile din roviniete, cifrate anual la aproximativ 250 milioane euro. Pe lângă banii primiţi de la stat, CNADNR primeşte fonduri nerambursabile, în principal de la UE, şi angajează împrumuturi bancare.
Intreţinerea drumurilor, lăsată la urmă
În practică, lucrurile nu funcţionează atât de bine. CNADNR ar trebui să folosească veniturile din roviniete doar pentru întreţinere şi plata salariilor celor 6.000 de angajaţi, însă cele 250 de milioane de euro nu îi ajung. CNADNR are semnate contracte credit furnizor pe care le-a girat cu veniturile proprii. Acestea sunt decimate de dobânzile semnificative plătite băncilor.
Deseori astfel de contracte sunt semnate cu firme ale regilor asfaltului, care raportează marje ale pr