Şcoala românească ar trebui să creeze cetăţeni oneşti, riguroşi în gândire, responsabili faţă de faptele lor şi pătrunşi de cultul lucrului bine făcut. Adică – să mă ierte domnul preşedinte – filosofi.
Preşedintele a spus-o din nou, clar şi apăsat: principala problemă a şcolii româneşti este aceea că produce prea mulţi filosofi ce sfârşesc ca şomeri şi prea puţini ingineri cu calificare cerută pe piaţă.
Nu e clar dacă preşedintele s-a referit la filosofi în accepţiunea restrânsă a termenului (cei care fac studii de specialitate şi profesează în domeniu) sau la una mai largă şi conotată peiorativ. Dacă e vorba de primul sens al termenului, se cuvine să-l liniştim dintru început pe preşedinte: filosofia nu mai e materie de studiu într-o mulţime de licee, iar numărul studenţilor la filosofie din toată ţara e ceva mai mic decât numărul dintr-un an al studenţilor de la o facultate de economie din provincie. Greu de crezut că atât de puţini pot bloca reforma educaţiei, dorită de atât de mulţi! Pe de altă parte, iniţiatorul actualei reforme a învăţământului nu e, şi domnia sa, tot un absolvent de filosofie (e drept, cu specializarea psihologie)? Iar printre consilierii preşedintelui sunt (şi au fost) destui diplomaţi în filosofie.
Prezenţa lor în imediata apropiere a şefului statului a ameliorat simţitor prestaţia preşedintelui (şi, îndrăznesc a spera, v-a fi avut un efect pozitiv şi asupra omului Traian Băsescu). În luările de cuvânt publice, preşedintele a avut, mereu, cuvinte de laudă pentru aceşti colaboratori, drept care – dacă domnia sa se referea la filosofi în accepţiunea restrânsă a termenului – nu pot să nu observ aici o inconsecvenţă greu de explicat.
Ocazional, domnul preşedinte ne ameninţă cu „dezvăluiri“ despre un fost consilier al domniei sale care e unul dintre gânditorii unanim admiraţi ai României actuale. Să-i aducem aminte p
