Clasa politică românească, de orice culoare și orientare politică, a fost puternic bulversată de criza economică care a trecut în plan subsidiar discuțiile cu privire la principiile economice sau la ideologiile care să guverneze acțiunile viitoare. Partidele ”de dreapta” au lăsat deoparte libertatea economică și au trecut la măsuri de stânga în timp ce cele ”de stânga” au devenit conștiente că nu pot să supraviețuiască bugetar dacă nu includ în programul lor măsuri liberale (s-a mers chiar mai mult spre o coaliție contra firii între un partid liberal și unul socialist). Din păcate criza a determinat o migrație a întregii politici către măsuri stângiste cu precădere și a generat o frică tot mai mare de piața liberă la guvernanții actuali. Inițiativa privată a avut enorm de mult de suferit în ultimii ani de guvernare ”de dreapta” fiind agresată de o serie de măsuri fiscale / monetare / economice concentrate mult prea mult pe echilibrul bugetar / veniturile bugetare pentru proiecte ale statului (parcuri la margine de oraș prin care nu se plimbă nimeni, rondouri de flori cât mai înalte și mai bine garnisite cu flori în prag de iarnă, borduri cât mai înalte, astfalt proaspăt turnat numai bun de spart pentru a monta o conductă și în nici un caz autostrăzi sau ceea ce ne lipsește stringent).

Dacă e să facem un bilanț al măsurilor de dreapta și de stânga ale guvernării actuale ajungem rapid la un deficit în defavoarea capitalismului, economiei de piață, inițiativei private:

Măsuri de dreapta:Tăierea pensiilor (inclusiv neindexarea lor cu rata inflației)Tăierea salariilor bugetarilor (poate fi privită și ca o măsură împotriva pieței libere care a prăbușit consumul privat)Concedierea unui număr mare de bugetari din diferite sectoare / reducerea de posturi în sectorul bugetarCota unică de 16%Consolidarea fiscală (deși numărul de taxe rămas în picioare este imens)