Un adevărat brand de ţară, Ivan Patzaichin (62 de ani) nu are nevoie de nicio prezentare. Cvadruplul campion olimpic care dovedea la JO din 1972 că nimic nu e imposibil, după ce vâslise în calificări cu pagaia ruptă, a rămas fidel ţării pe care a reprezentat-o. "Amiralul" a ocolit cu diplomaţie ofertele altor ţări rivale, trăind şi numărând în concursurile mari orele care îl despărţeau de întoarcerea acasă. Cel mai bun canoist român din toate timpurile a explicat ce înseamnă România pentru el şi care este "kilometrul 0" al inimii sale.
Domnule Patzaichin, iubiţi România?
Sigur că da şi cred că asta am demonstrat prin rezultatele pe care le-am câştigat în numele României, că absolut tot ce am făcut am făcut cu gândul la ţara mea şi mai ales că întotdeauna am refuzat ofertele altor ţări de a evolua pentru ele.
De ce o iubiţi?
Iubesc România pentru că aici m-am născut, aici m-am consacrat ca sportiv, m-am format ca om şi tot ce am realizat în viaţă s-a datorat faptului că am avut norocul să mă nasc aici, să mă nasc într-un loc superb, Delta Dunării.
Ce vă întristează însă când vorbiţi despre imaginea României de azi?
E greu de spus, poate faptul că nu ştim să ne apreciem lucrurile bune. Am impresia că s-a pierdut această calitate, ca atunci când cineva face un lucru bun, în loc să îl apreciezi, să îi arăţi respect, noi parcă vrem să îi dăm în cap.
"Teama de a-i pierde pe cei dragi era cumplită"
În ultima vreme, România nu a avut parte de o imagine pozitivă în afara graniţelor...
Într-adevăr. Trebuie să acceptăm şi aceste lucruri care se întâmplă, dar tot noi trebuie să scoatem în evidenţă şi lucrurile bune pe care românii le fac în străinătate. De exemplu, acum este băiatul acesta, Ştefan, care a uimit Italia cu vocea lui, e un lucru de care noi, românii, ar trebui să fim mândri.
Spuneaţi că
