Gică Hagi a jucat şi a antrenat la Steaua, dar sângele roş-albastru i-a pulsat în vene dintotdeauna. O recunoaşte deschis. "Nu cred că aş putea vreodată să antrenez Dinamo. E un club mare, cu istorie pe măsură, ar fi o provocare, dar nu pentru mine", spune "Regele". Hagi a rememorat pentru ProSport câteva dintre amintirile din eternul derby.

Gică, ţi-a rămas vreun meci cu Dinamo lipit de suflet?

Cel din 1990, 2-2 la ei acasă. Dar toate derby-urile Steaua - Dinamo au fost speciale pentru mine.

De ce o remiză? De ce nu o victorie, pentru că au fost destule cu tine în tricoul Stelei?

Contextul a fost unul special. Dinamo avea atunci o echipă foarte bună, tânără, pe val. Despre noi, mulţi spuneau că suntem saturaţi de performanţe, depăşiţi şi plictisiţi. Am vrut să arătăm cine suntem cu adevărat şi am jucat fabulos.

Ai şi marcat atunci. A fost un gol înscris cam din aceeaşi poziţie ca la Cupa Mondială din 1994, cu Columbia. Numai că a fost din lovitură liberă, iar mingea s-a dus în vinclul de pe colţul scurt.

Am avut realizări extraordinare în acel meci. Am condus cu 1-0 şi 2-1, dar Dinamo ne-a egalat de fiecare dată.

"Lăcătuş îi provoca pe Ando şi Mateuţ"

Cât de mult vă marca meciul cu Dinamo?

Foarte mult. Era o explozie de adrenalină în noi. Un meci cu marea rivală era ceva special, concentrarea era maximă, fizic şi mental trebuia să fii la nivel maxim. Mie îmi plăcea, pentru că era o motivaţie în plus.

Cum pregăteaţi meciurile?

Eram atenţi la orice amănunt. Discutam inclusiv cum să-i provocăm, cum să le stricăm concentrarea în meci.

Şi cum procedaţi?

Păi de acest aspect era responsabil Lăcătuş. El ştia cum să-i enerveze pe Andone şi Mateuţ.

Cum vă aveaţi între voi, stelişti şi dinamovişti. Era duşmănie, vă uraţi?

Pe teren nu exista prietenie, dar după ieşeam î