La capătul acestui 1-1 cu CFR de pe Național Arena, Steaua se poate plînge că a avut ghinion, neșansă. Într-adevăr, a făcut unul dintre cele mai bune meciuri din actualul sezon: a dominat categoric, a trimis de 3 ori mingea în barele porții lui Beto și a irosit o sumedenie de ocazii, 10 față de 3 ale adversarului. Dacă s-ar fi punctat ca la box, cu siguranță că judecătorii ar fi declarat-o la unison învingătoare pe Steaua.

Mai mobilizate ca oricînd, gazdele au fost vioara-întîi, în vreme ce oaspeții s-au mărginit să apere cu dinții golul lui Kapetanos, altfel foarte frumos, din minutul 16. Se sconta că fotbaliștii CFR-ului, superiori ca valoare individuală, vor oferi o replică mai consistentă, însă nu s-a întîmplat așa. În măsura în care rezultatul primează impresiei artistice, el e singurul menit să-i mulțu meas că pe clujeni. În rest, prestația lor modestă, la ciupeală, a decepționat.

Repet că bucureștenii meritau victoria. Numai că n-ajunge să domini, trebuie să mai și marchezi, iar Steaua a izbutit asta abia tîrziu, după ce Ilie Stan, adus în pragul disperării de atîtea și atîtea ratări, l-a introdus pe Mihai Costea. Deși întîmpinat cu huiduieli, ex-craioveanul a restabilit egalitatea printr-o “foarfecă” spectaculoasă, dîndu-le astfel cu tifla celor ce s-au grăbit să aprecieze că Steaua ar reprezenta o căciulă prea mare pentru el! Că, risipitor și cu capul în nori, trebuie să mai aștepte pentru a îmbrăca tricoul roș-albastru, dacă nu cumva s-ar cere chiar să-și ia adio de la el! Cum am insistat că Mihai Costea are nevoie de timp pentru acomodare, evoluția lui de sîmbătă mi-a întărit convingerea că i se cuvine înțelegere și răbdare. Tinerii trebuie crescuți, nu zoriți.

În privința arbitrajului, părerea mea diferă, ca de obicei, de cea a lui Gigi Becali, care nu doar l-a criticat pe Cristi Balaj, ci și-a permis să-l și jignească! Băimăreanul a c