Real - Barcelona e, în primul rând, Ronaldo vs Messi şi Mourinho vs Guardiola. Sâmbătă seară, Barça a readus Realul cu picioarele pe pământ, după ce marea rivală urcase în stratosferă, cu un debut fabulos de sezon. Un succes catalan care poartă mai multe semnături, dar cea mai vizibilă e cea a antrenorului "filosof" Guardiola.

Lider în Primera, cu trei puncte peste Barça, 15 victorii consecutive în toate competiţiile. Şi impresia că poate, în sfârşit, să-şi învingă marea rivală. O simplă fata Morgana pentru Real, până la urmă, iluzie întreţinută şi de debutul fulminant în al 164-lea derby din Primera. Golul lui Benzema a însemnat cea mai rapidă reuşită din istoria "El Clasico" (secunda 22), dar n-a contat. Au cântărit mai mult alegerile făcute de cei doi antrenori în timpul partidei şi forma jucătorilor, care au adus un nou succes al Barçei. A opta victorie în ultimele 12 derby-uri.

3-4-3, "filosofia" câştigătoare

4-3-3, cu trei mijlocaşi defensivi, sau 4-2-3-1, cu Ozil în faţa lui Alonso şi Diarra, pentru gazde, versus un 4-3-3 ofensiv, poate chiar şi un mult mai curajos 3‑4‑3, pentru oaspeţi. Alegerile tactice aşteptate, înainte de derby. Mourinho a ales formula cu germanul, Guardiola a început cu prima. Reuşita lui Benzema l-a obligat să facă o mutare curajoasă şi să treacă la 3-4-3, urcându-l pe Alves la mijloc. E o tactică marca "Cruyff", încercată de Pep în presezon. Şi care a adus şahul la care Jose n-a ştiut să reacţioneze. Mai târziu a căzut şi matul, realizat şi cu ajutorul "pionilor" Sanchez şi Fabregas. În vară, când Guardiola a decis să-şi întărească apărarea prin transferul a doi jucători cu ADN ofensiv, unii au zâmbit. Sâmbătă, pe "Bernabeu", "filosoful" Pep a demonstrat că pentru Barcelona cea mai bună apărare e atacul. Sanchez a reintrodus-o pe Barça în meci (30), iar după autogolul lui Marcelo (52), Fabregas a clarifi