E frumos, da’ nu prea şi e din ce în ce mai clar că e multe rebuturi.
Sau că printre noi sunt mai mulţi retarzi decât ne închipuim, care creează atmosfera asta mijto. Pe un forum, la un articol extrem de ştiinţific despre Bosonul Higgs, la comentarii e înjurat şi Băsescu, printre alte opinii. E şi normal, pe cine să înjuri? Pe Higgs? Pe Einstein? Pe bosonul însuşi? Păi, ei ne-au adus în halul în care am ajuns? E logic, e omeneşte. Oamenii n-are ce să mănîncă şi nouă ne arde de ştiinţă şi tehnică. Huo! Nu e clar ce are de gând inflaţia, dar agenţiile astea de rating ar trebui să evalueze şi nivelul de coprolalie al unei ţări. În toate mediile se poate observa cu mare uşurinţă o predilecţie pentru utilizarea abundentă a cuvintelor cu p,m şi f. În ultima vreme, chiar şi cu destul de mult c. Obsesivul Deci a fost demult înlocuit de alte forme conclusive, mai aproape de anatomia umană, deci şi de oameni. Chiar dacă se circulă mai puţin cu trenul în ultima vreme, până şi cei mai puţin iniţiaţi pot recunoaşte în discursul noului cetăţean român acea savoare de neuitat a unui tren de navetişti, care staţionează în câmp. Aşa poţi înţelege mai bine de ce spun unii învăţaţi că limbajul e şi el un organ, la fel ca limba şi multe alte kestii de pe lângă corpul omului.
Vezi doamne în hăini masive de blană pe la treceri de pietoni înjurând muţeşte, vezi muncitori, ţărani, intelectuali, politicieni, afacerişti cu dumneaei pe buze, de te întrebi dacă nu cumva "Povestea Poveştilor" a lui Ion Creangă se distribuie în ultima vreme ca supliment la catalogul Ikea şi pliantele Carrefour. Iată o modalitate foarte ieftină şi eficientă de a evita mişcările de protest, grevele, marşurile, revoluţia. Putem să ne înjurăm unii pe alţii, pentru că ştim noi de ce o facem. Pentru că merităm. Şi ce ar fi viaţa fără acest condiment natural şi accesibil tuturor categoriilor sociale? Ar fi ca
