Crina se poate lăuda că face parte dintre copiii cuminţi atunci când doarme. În rest, e de neoprit: sare, cântă, ţipă, face scene şi scenete, e pirat şi pune întrebări la care e greu să răspunzi.
Deşi nu are încă 5 ani (îi va împlini în 2 februarie 2012), Crina Maria Şerban nu doarme decât noaptea. După-masă, în niciun caz. Nici la grădiniţă – "doar nu mă poate obliga frau (n.r. - doamna educatoare) să dorm!" –, şi nici acasă.
E democraţie în familia Şerban, mai ales că unul dintre membrii ei, tatăl Crinei, a luptat, în urmă cu 22 de ani, ca soldat, cu arma în mână pentru ea. Pentru democraţie. N-a tras niciun glonţ atunci, la Revoluţie, aşa că nu trage nici de fiică-sa ca să dormă. Prin urmare, când o face, Crina e copil cuminte.
În rest – adică de dimineaţa până noaptea! –, este asemeni unei bombe de cauciuc, ce sare continuu. Cântă, ţipă, râde, se joacă, desenează, dansează, pictează, ţipă, scrie, face scene şi scenete, se dă cu rolele, colorează, e pirat, povesteşte verzi şi uscate, găteşte, dă de mâncare la păpuşi şi la animalele pe care le are prin ograda apartamentului.
Părinţii zic despre ea că e "turbo". Şi n-ar băga toată mâna-n foc că fata lor e cuminte, dar că e cu minte pot depune mărturie.
Peripeţii de vacanţă
Robert, tatăl împricinatei, a "cules" chiar o parte dintre perlele pe care "soarele şi inima" sa, cum o alintă, le aruncă te miri când şi unde. În vara anului trecut, pe când se întorceau cu maşina din vacanţa petrecută în Muntenegru, Crina l-a tot auzit pe tatăl ei văitându-se din 20 în 20 kilometri: "Doamne, că nu mai ajungem o dată...".
"Dar unde este Dumnezeu acum?", a întrebat, la un moment dat, fata. "Este peste tot", a răspuns copilotul, respectiv mama ei. "Eu vreau să fie aici, în maşină, şi să se joace cu mine!", a cerut, fără să clipească, mica pasageră.
Despre cum se face curăţenie