Ce mesaj trebuie să trimită Washingtonul statelor aflate în zone tradiţionale de clivaj geopolitic?

Mai întâi de toate, SUA trebuie să transmită mesajul că sunt dedicate emoţional, strategic şi politic paradigmei apărării colective. Astăzi, mulţi dintre aliaţii din Europa şi Asia se tem că SUA caută o paradigmă de politică externă diferită, orientată spre transferul responsabilităţilor de asigurare a securităţii spre aliaţi. Pericolul este că aceştia din urmă încep să caute alternative Americii, reorientându-se în funcţie de meniul de opţiuni regionale pe care îl au la dispoziţie. Al doilea mesaj care trebuie să vină de la Washington este acela că SUA nu sunt obsesiv interesate doar de o singură regiune. Hillary Clinton a greşit când a vorbit despre începutul intrării SUA în „secolul asiatic“, pentru că trimite implicit un mesaj care îţi dă senzaţia existenţei unor beneficiari şi perdanţi, în urma reajustării politicii externe americane. Al treilea mesaj trebuie să fie acela că Statele Unite sunt conştiente de existenţa impulsurilor revizioniste şi că au voinţa să le contrabalanseze. Iar asta este acea parte a mesajului care trebuie transmisă fizic prin prezenţă regională. De asta este important să derulezi exerciţii militare în Marea Baltică sau în Pacific. Este o măsură preventivă de reasigurare strategică. În cele din urmă, miza este psihologică: de a preveni răspândirea unui sentiment de anxietate şi nervozitate în sistemul internaţional legat de declinul puterii americane.

Poate fi interpretat discursul lui Hillary Clinton drept începutul dezangajării Washingtonului din Europa?

Sunt convins că aliaţii europeni au maturitatea şi profunzimea strategică pentru a înţelege că America trebuie să se concentreze pe ascensiunea Chinei. Această componentă nu este, în sine, negativă, ci necesară. Dar mesajul trebuia altfel ambalat: sigur că ne aflăm