Plecat din ţară în '69, cu o bursă obţinută miraculos în SUA, Bejan e profesor la Duke University (Carolina de Nord). El e o somitate în materie de inginerie, fiind şi creatorul unei teorii privind organizarea naturii, cu aplicaţii în evoluţia sportului

Sîntem pe Calea Victoriei, la Academia Română, locul care reuneşte elitele ţării de 145 de ani încoace: de la Alecsandri, Antipa sau Babeş pînă la Iorga, Grigorescu şi Beligan. În Aulă, la decernarea premiilor anuale ale prestigioasei instituţii, ia loc şi Adrian Bejan, un româno-american de 63 de ani, plecat peste Ocean, din Galaţiul natal, în '69, fost baschetbalist în lotul naţional de tineret în urmă cu peste patru decenii. Plus părintele, din 1996, al unei moderne teorii interdisciplinare, cu vaste şi actuale aplicaţii în evoluţia sportului.

E un tip care bate dincolo de 1,90 m, suplu, parcă şi acum cu alură de performer. N-are nimic din mina gravă şi preocupată a cercetătorilor închişi în laboratoare sau din zeflemeaua plictisită a omului de ştiinţă urcat pe un piedestal imens, deasupra invizibilului cetăţean de rînd. Din contră, la finalul ceremoniei, interacţionează cu expansivitate, zîmbitor şi ofertant, "sigur, sînt al dumneavoastră, haideţi să vă spun povestea mea!".

"Cel mai vizibil termodinamician din lume"

Şi va fi istoria agitată şi strălucitoare a unei somităţi a zilelor noastre, căci Bejan e, aşa cum îl caracterizează chiar Academia Română, "cel mai activ şi vizibil termodinamician tehnic din lume, inventatorul legii constructale în natură, singurul român pe lista celor 100 cei mai citaţi din lume în inginerie". Iar acest domn exuberant, care se recomandă pe întreg globul ca un tip cu origini sportive, tocmai a devenit Membru de Onoare al Academiei, ajungînd pe acelaşi palier cu alţi doi eminenţi româno-americani, fostul economist Anghel Rugină şi deţinătorul P