„Eu aş vrea să marchez viaţa mea printr-un mare act şi să mor... fondarea Statelor Unite ale Europei... Să fim aceeaşi Republică, să fim Statele Unite ale Europei, să fim federaţia continentală, să fim libertatea europeană, să fim pacea universală.“ (Victor Hugo)

„Statele Unite ale Europei“, sintagmă folosită pentru prima dată de Victor Hugo, exprimă de foarte multe secole speranţa multor europeni. Ea conţine ideea de solidaritate şi de „unitate în diversitate“. Sintagma revine mereu în actualitatea dezbaterilor europene atunci când Europa parcurge câte o criză majoră, aşa cum este cea de azi, în care se vorbeşte de căderea „zonei euro“ sau de disoluţia Uniunii Europene. Soluţiile propuse de oamenii politici sau de elitele intelectuale sunt de cele mai multe ori de inspiraţie federală. Dacă parcurgem istoria construcţiei europene de la planul Schuman din 1950 şi până la actuala criză economică, vom putea constata că, în urma unei crize, deşi Europa părea în prăpastie, paradoxal, ea a ieşit mai întărită, iar solidaritatea europenilor mai consolidată. Nu întâmplător se vorbeşte din nou de revenirea la ideea de „Statele Unite ale Europei“ ca principiu salvator. Ce ar putea să însemne acest fapt azi nu am putea spune cu exactitate, deşi ideea de „guvern economic comun“ sau de „politică publică bugetară comună“ ar putea să însemne o reevaluare a statutului federal al Uniunii Europene.

Dezbaterea europeană s-a purtat de-a lungul timpului între imaginar („ideea europeană“) şi solidaritate („conştiinţa europeană“). De câte ori imaginarul s-a convertit în diferite formule de solidaritate, europenii au fost mai aproape de „Statele Unite ale Europei“.

Ideea europeană este expresia unui imaginar intelectual şi politic care s-a exprimat atât prin textele literare şi filosofice, cât şi prin proiecte de unitate politică, de confederare sau federalizare. @N_P