Liderii țărilor ex-sovietice au marcat la Moscova două decenii de la crearea Comunității Statelor Independente. Experții spun că nu avem motiv de sărbătoare. Prezenţa în cadrul CSI ne oferă acces pe o piaţă economică largă, dar e o piedică în calea integrării europene.

La 21 decembrie 1991, la Alma-Ata, conducătorii a 11 foste republici sovietice (cu excepţia Georgiei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei) au semnat acordul de creare a CSI şi declaraţia privind desfiinţarea URSS. Dispărea imperiul sovietic, iar noua structură urma să fie una de tranziţie.

Din partea Moldovei, actele au fost semnate de preşedintele Mircea Snegur, care a notat apoi în memoriile sale că CSI a fost gândită ca un instrument pentru „menţinerea spaţiului economic comun, măcar pentru perioada de tranziţie".

Ex-premierul Valeriu Muravschi acuză lipsa de viziune a elitelor politice din Republica Moldova

În 1994, când documentele au fost ratificate de Parlamentul de la Chişinău, s-a precizat că statutul de membru al CSI exclude cooperarea în domeniul politico-militar, „ca nefiind în corespundere cu principiile suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova", şi presupune, în special, cooperarea economică. După 20 de ani de prezenţă în această structură postsovietică, mulţi specialişti constată că aderarea a fost o greşeală.

CSI, PIEDICĂ ÎN RELAŢIA CU VESTUL

„Înainte să intrăm în CSI, subiectul a fost discutat mult, la diferite niveluri. Printre argumentele «pro» era faptul că astfel vom menţine relaţiile economice şi că am putea mai uşor rezolva problema transnistreană", îşi aminteşte Valeriu Muravschi, premier al Moldovei în 1991-1992.

„Acum se vede clar că a fost o mare eroare şi nu ne-a adus mare folos. Din contra, ne-a împiedicat să obţinem un sprijin mai mare din partea Occidentului", adaugă economistul.

Oazu Nantoi, care, în calitatea sa de şef