Greu de crezut, dar Inter-Regio 1896, unul dintre ex-acceleratele care leagă Oltenia de Capitală, fu ticsit luni dimineaţa, în a doua zi de Crăciun. Oltenii plecară, cu mic cu mare, cu căţel, purcel, şi damigenele de zaibăr, în vizită la rudele din Bucureşti. Sau mini reportaj de Craciun din România reală. Sursa: Paul Barbu
Luni, 26 decembrie, ora 06,45, Gara Craiova. Intrarea principală în recent renovata clădire este păzită de doi dulăi comunitari. Nu, nu-s sculptaţi în piatră. Sunt la propriu. Vrei sa intri, ar fi bine sa ai macar ceva biscuiţi la îndemână, altfel e riscant. Să nu încerci cu pâine, că nu ţine sau cel puţin nu astăzi, căci până şi comunitarii s-au înfruptat din carne de porc. Aşadar, desertul ar fi recomandat.
Înăuntru - un frig de crapă până şi... tabelele electronice de afişaj soriri/plecări. Dar pe fundal, în difuzoare, colinde "americăneşti", care în traducere, ar suna cam aşa: "Ştii că-s sărbători, când eşti acasă, la căldură, înconjurat de rude şi prieteni!". Cum gara nu-i acasă şi nici călătorii nu-s însoţiţi de rude care să-şi ia rămas bun, că doar nu pleacă în armată, iar afară e încă negură şi înăuntru tot frig, e de apreciat intenţia.
Căci intenţia contează, iar CFR-iştii, pe lângă faptul că au pus colinde, au blocat şi senzorii uşilor glisante, astfel încât acestea să nu se mai tot deschidă, iar în gară să pătrundă şi mai mult frig. N-au anticipat, însă, că un june va încerca, cu toţi tricepşii din dotare, să le deschidă oricum. Ca fapt divers, a şi reuşit, dar, pentru a vedea partea bună a lucrurilor, că doar e a doua zi de Crăciun, măcar angajaţii gării vor avea de lucru, după sărbători. Să le repare, evident.
Trenul soseşte şi nu prea. Trei casieriţe în tură, dar două în pauză de povestiri, iar cealaltă asaltată de cei câţiva clienţi nervos de somnoroşi.
- Unu’ la clasa a II-a, la pri
