Obiceiurile de colindat practicate în Alba în anul 1939 sunt descrise cu lux de amănunte de elevii de la şcolile din Cugir în lucrăruile de control la Religie, primite înainte de vacanţa de iarnă.

Lucrările în care sunt relatate obiceiurile de Crăciun din anul 1939 din satele din zona Cugir sunt deţinute de Arhivele Naţionale Alba.

Elevii de clasa a III-a insistă pe obiceiul piţăratului, colindatului şi pe împodobirea pomului de Crăciun. Gherman Drăghici îşi începe lucrarea de control prin a descrie cum se adunau copiii pe străzi în Ajunul Crăciunului pentru a porni la piţărat. Erau primii colindători care deschideau porţile sătenilor.

„Străzile sunt pline de copii care se socotesc cine să intre întâi la nenea Doroftei, că acela e un bogătan mare şi le dă multe nuci“. Se aude zicând dintr-o dată: „Neaţa, Neaţa la Moş Crăciun/Noi ieşim de aici, Dumnezeu intră aici“, povesteşte şcolarul. Versurile erau repetate de câteva ori, până venea gazda să le răsplătească colinda. Dacă întârzia, grupul de copii spunea: „Dacă nu ne daţi colindeţ/Să vă moară porcul în coteţ/şi mâţa-n ungheţ“. Elevul de clasa a III-a mai scrie că după vreo două ore, copiii se întorceau pe la casele lor cu traistele pline de nuci.

Imediat după lăsarea întunericului, în seara de Ajun cetele de copii din sat începeau să colinde pe la casele oamenilor. „Copiii mai mici se apucă de mâini şi intră în case zicând: «Sus prin poarta cerului» şi «Prin raiul cel luminos». După ce gată le dă câte un leu şi pe urmă iasă afară salutând şi-o iau la fugă zicând: «Hai să mergem, că termină oamenii banii»“, mai scrie elevul.

Din mărturiile lăsate de elevii de la şcoala din Cugir reiese că pregătirile pentru Crăciun începeau cu o lună înainte. „În postul Crăciunului toţii copiii învaţă să colinde pentru seara de Ajun a Crăciunului. Copiii mai mici încep să colin