Marius Niculae le transmite acţionarilor dinamovişti la final de 2011 şi debut de 2012 să se ocupe de rezolvarea situaţiei sale, întrucît ”eu am lăsat întotdeauna de la mine, am judecat cu inima, nu cu mintea”
- Marius, ca s-o lămurim de la început: tu vrei sau nu să rămîi în Ştefan cel Mare?
- Prima tentaţie a fost să te întreb dacă ai vreo ofertă de Revelion... Glumeam. Eu, mai ales că sînt în vacanţă, vreau să rămîn alături de fetiţa mea şi să mă joc cu ea. Dacă mă întrebi de fotbal, îţi răspund simplu şi sincer: eu, Marius Niculae, nu am ţinut nici acum, nici iarna trecută să plec de la Dinamo!
- Asta cum s-ar traduce?
- Că nu am vrut să plec, dar am fost orientat. De cine puteam să fiu orientat?! Logic, v-aţi prins! Eu am gîndit întotdeauna cu inima, cînd a venit vorba de Dinamo, şi mai puţin cu capul. Vreau să cred că nu m-am înşelat în toţi aceşti ani.
- Eşti în război cu conducerea?
- Nu, chiar deloc. Ca să lămurim problema: eu am o singură pretenţie de la şefi, să se ţină de cuvînt, aşa cum şi eu m-am ţinut întotdeauna cînd a venit vorba de Dinamo.
- Adică?
- Pentru mine, cuvîntul dat înseamnă mai mult decît orice, cînd stai de vorbă cu un om. Dacă mi-au promis ceva, atunci să se ţină de cuvînt. Simplu! Eu cer corectitudine.
"Sînt liniştit, nu vreau război"
- Ce ţi-au promis?
- Ştiu şi dînşii, am văzut că au apărut şi la voi diverse chestii... Eu mai am contract un an, am vorbit şi cu Cristi Borcea. Cînd se va întoarce în ţară, ne vom strînge cu toţii şi aştept concretizarea discuţiilor. Cred că am vorbit prea mult despre un subiect prea amplificat. Eu sînt liniştit, îmi văd de joaca mea cu fetiţa, apoi, cînd vor începe antrenamentele, mă voi gîndi doar la pregătiri, după aceea la meciuri.
- Cum a fost 2011 pentru tine?
- Personal, bun. Pe alocuri foarte bun. Mi s-a născut o mîndreţe
