I se spune "Creierul" şi toată lumea ştie că Xavi Hernandez are întotdeauna cele mai bune soluţii. Asta pentru că gîndeşte mereu înainte de lua decizii, stă cu capul sus întotdeauna, se uită în stînga, în dreapta, ştie în permanenţă unde se află colegul căruia îi va pasa, creează spaţii, dă assisturi de senzaţie şi, ca şi cum ar avea o baghetă magică, ghidează, de la centrul terenului, jocul celei mai bune echipe din lume.

Cînd Xavi primeşte mingea în jumătatea sa ofensivă de teren, fotbalistul Barcelonei are o grămadă de decizii de luat. Să ţină balonul pînă ajung colegii săi, să trimită rapid o pasă printre către Lionel Messi sau să îşi găsească o poziţie din care să şuteze. Ceea ce vor cercetătorii să afle este dacă creierul lui Xavi ia o decizie bazată pe rezultatul dorit (aşteaptă, pasează sau şutează) sau pe acţiunea de care are nevoie pentru a-şi atinge obiectivul. Oare atitudinea sa faţă de ideea de îmbunătăţire ar putea să schimbe felul în care fotbalistul Barcelonei ia decizii?

De obicei, procesul decizional a fost văzut drept o succesiune de paşi consecutivi; prima dată alegi ceea ce vrei, apoi alegi felul în care ajungi unde vrei să ajungi. Un studiu recent de la Institutul Neurologic din Montreal şi de la Spitalul de la Universitatea McGill ne arată cum creierul foloseşte două regiuni separate pentru aceste decizii, care sînt independente una faţă de cealaltă.

"Am făcut acest studiu pentru că am vrut să înţelegem cum evaluează creierul informaţiile pentru a lua decizii între diferite acţiuni şi între diferite obiecte", spune Dr. Neurolog Lesley Fellows, unul dintre cercetători. "Surprinzătoare şi nouă este constatarea că, de fapt, aceste două mecanisme de alegere sînt independente una de alta. Există diferite procese în creier prin care informaţiile ghidează deciziile, depinde dacă alegerea între obiecte sau între acţiun