Gata cu sărbătorile! Zilele trecute eram în autobuz. Mergeam spre serviciu şi, faţă de alte zile din an, acum autobuzul circula cu o viteză excelentă. Domnea o oarecare plictiseală în autobuzul sprinţar. La un moment dat se aude „Domn, Domn să-nălţăm! Am ve....”. „Taci, mă, dracului, din gura aia! Ce Domn?! Ce să înalţi?! S-a terminat cu astea, cu colindele! Du-te, mă, acasă!” Colindătorul, un puşti în nişte haine jerpelite, a amuţit imediat.
Ar fi putut să protesteze, ar fi putut primi ajutorul celorlalţi călători. Dar nimic. Nici colindătorul, nici ceilalţi plictisiţi nu au scos vreun cuvânt. La prima staţie, puştiul a coborât. Reacţia călătorului supărat ne-a trezit la realitate. Până una-alta, Crăciunul trecuse, ce dacă tot oraşul, mă rog, cartierele centrale, era plin de luminiţe şi de mesaje de „Sărbători fericite!”. Poate omul nu avusese nici o sărbătoare. Sau poate nu ştia ce se întâmplă de Crăciun. Aşa cum am văzut eu pe la televizor. Întrebaţi ce sărbătorim de Crăciun, unii răspundeau că Învierea Domnului! Gata cu Sărbătorile! Să sperăm că am urat şi am primit suficiente urări de fericire, bogăţie, sănătate. Ca să fie un an mai bun. La mulţi ani!
Gata cu sărbătorile! Zilele trecute eram în autobuz. Mergeam spre serviciu şi, faţă de alte zile din an, acum autobuzul circula cu o viteză excelentă. Domnea o oarecare plictiseală în autobuzul sprinţar. La un moment dat se aude „Domn, Domn să-nălţăm! Am ve....”. „Taci, mă, dracului, din gura aia! Ce Domn?! Ce să înalţi?! S-a terminat cu astea, cu colindele! Du-te, mă, acasă!” Colindătorul, un puşti în nişte haine jerpelite, a amuţit imediat.
Ar fi putut să protesteze, ar fi putut primi ajutorul celorlalţi călători. Dar nimic. Nici colindătorul, nici ceilalţi plictisiţi nu au scos vreun cuvânt. La prima staţie, puştiul a coborât. Reacţia călătorului supărat ne-a trezit la realit
