Pare incredibil, dar este adevărat: Franţa este confruntată cu o mişcare catolică integristă care s-a mobilizat recent împotriva unor spectcaole de teatru considerate blasfematoare sau „anticreştine”. Între 8 şi 17 decembrie, aceşti catolici radicali şi-au concentrat protestele împotriva unui spectacol intitulat „Golgota Picnic”, regizat de argentinianul Rodrigo Garcia şi prezentat Teatrului „Rond-Point”, situat la doi paşi de Bulevardul Champs-Elysées. Ei au mai perturbat buna derulare a aceluiaşi spectacol în alte oraşe ale Franţei, cum ar fi Toulouse, iar în cursul lunii noiembrie s-au „remarcat” prin violenţa cu care au întrerupt şi au protestat împotriva altui spectacol prezentat la Théâtre de la Ville, în regia italianului Romeo Castellucci, spectacol, intitulat „Despre conceptul de faţă a fiului lui Dumnezeu”. Majoritatea acestor „protestatari” ascultă de apelurile unei organziaţii catolice numită „L’Institut Civitas”.

Nu-mi propun să răspund aici la întrebarea dacă aceste spectacole sunt bune sau rele, reuşite sau pur şi simplu provocatoare de dragul provocării, dacă ţin de avangardă sau de un anumit snobism cultural. Franţa este prin excelenţă ţara în care, de aproape două secole, toate experienţele culturale şi artistice au fost posibile, unde s-a spus totul în materie de contestaţie artistică şi de provocare. Laborator mondial al artei mo­derne şi al nonconformismului, Franţa şi-a format un public care practic nu se mai miră de nimic, dar care ştie şi să fluiere după un spectacol prost. Personal am asistat la astfel de scene la Festiva­lul de la Avignon unde spectatorii îşi exprimau fără ezitare nemulţumirea la sfârşitul unei reprezentaţii sau pur şi simplu ieşeau treptat din sala de spectacol pe măsură ce se derula acesta.

Există însă o diferenţă radicală între aceste atitudini reprobatoare pe motive estetice şi agitaţiile din motive religi