Ivan Patzaichin a primit premiul ProSport pentru întreaga activitate chiar pe faleza oraşului Tulcea, loc pe care l-a luat la pas de mii de ori, "într-o altă tinereţe", după cum îi place să spună. Într-o discuţie de aproape trei ore, Ivan ne-a povestit despre cum arată Mila 23 astăzi şi despre singurul regret pe care l-a avut ca sportiv.

Ce credeţi că au pierdut sportivii de astăzi?

Ambiţia. Dacă şi-au propus să fie campioni, trebuie să se ţină de asta, trebuie să lupte, pentru că nimic nu vine de la sine. Trebuie să munceşti enorm de mult, să nu te compromiţi.

Îi cunoaşteţi bine pe băieţii de aur de la canoe, Dumitrescu şi Mihalachi. Îi vedeţi pe podium la Londra?

Au şanse foarte mari să prindă aurul olimpic, pentru că sunt muncitori şi foarte ambiţioşi. Trebuie lăsaţi în pace, pentru că ştiu ce vor, nu trebuie să se pună presiune inutilă pe ei. Vor concura în partea a doua a competiţiei, când deja se va cunoaşte cam unde ne vom afla în clasamentul pe medalii şi, de aceea, presiunea pe ei poate fi imensă.

I-a supărat pe ruşi

Ce aţi schimba în carieră?

Anul 1976! Pentru că a fost singurul în care nu am câştigat medalie. A fost unicul sezon în care nu am avut încredere în forţele mele şi am cedat o cursă fără să mă bat, fără să dau tot ce puteam. Au urmat apoi şase luni de cumpănă pe care le-am depăşit cu sprijinul prietenilor din echipă.

Faceţi parte dintr-o minoritate, cea a lipovenilor, iar în ultima vreme au fost tot felul de discuţii cu sportivii de alte etnii...

Nu are nicio treabă. Deşi sunt lipovean, nu cred că este un român mai român decât mine. Şi acum, dacă mergi acasă, la Bucureşti, vei vedea tricolorul. Iar dragostea de România mi-am arătat-o prin tot ce am făcut.

Când aţi învăţat româneşte?

Cred că prin clasa a patra. Limba care se vorbea la noi era r