„Adevărul“ a fost pentru două zile proprietarul uneia dintre puţinele maşini electrice din România, Mitsubishi i-MIEV. Autoturismul le aduce şoferilor adevărate provocări.

O maşină electrică este diferită din toate punctele de vedere faţă de una normală, senzaţiile sunt ciudate, de la lipsa sunetului motorului, tipul de frânare până la constanta grijă de a te uita la autonomie. La volanul unei astfel de maşini, fiecare drum mai lung se transformă în calcule complexe de optimizare, iar pornirea de a apăsa pedala de acceleraţie este domolită de raţionamentul „cu cât o apăs mai mult, cu atât se vede cum scade autonomia".

Strictul necesar pentru şofer

La exterior, i-MIEV arată ca o maşină normală de oraş, dar preţul este acela al unei limuzine din clasa medie din segmentul premium sau chiar al unui SUV al unui brand normal. Proporţiile sunt scuzate de faptul că trebuie ca maşina să fie cât mai compactă pentru a folosi cât mai eficient curentul din acumulatori. Instrumentarul de bord este special proiectat pentru maşinile electrice, având indicator pentru consum, autonomie şi dacă se rulează „Eco" sau „Power". Având în vedere preţul maşinii, aveam aşteptări mai mari la materialele şi finisajele din interior, dar să nu uităm că i-MIEV este bazată pe o tehnologie nouă, iar aceasta este una mai scumpă. Ne aşteptam ca interiorul să fie ceva mai high-tech şi să aibă o mulţime de luminiţe ciudate, dar acestea consumă curent

În interior, şoferul regăseşte strictul necesar: geamuri electrice faţă, climatizare automată (pe care te gândeşti de două ori înainte să o foloseşti din raţiuni economice), un radio-CD after-market şi câteva spaţii de depozitare. Scaunele sunt destul de confortabile, iar în partea spate este suficient loc pentru două persoane chiar şi la drumuri mai lungi. În ciuda faptului că undeva jos sunt acumulatorii, portbagajul oferă ş