Președinția rotativă a UE a fost preluată de la 1 ianuarie 2012 de Danemarca. Este o țară mică, cu 5,6 milioane de locuitori, care nu debordează de entuziasm când e vorba de integrarea europeană. Danezii au obținut prin referendum, în 1993, ca Danemarca să aibă un statut special în UE, tradus prin patru excepții (opt-outs) în ceea ce privește moneda Euro, politica de apărare și de securitate, cetățenia europeană și justiție & afaceri interne. Danemarca are un aparat administrativ și diplomatic a cărui eficiență este recunoscută la nivel european și și-a demonstrat măsura cu ocazia ultimei Președinții UE, din 2002, considerată un succes, inclusiv pentru că a încheiat negocierile de aderare cu cele 10 state care au aderat în 2004. Are o cultură civică democratică demnă de luat ca model și o opinie publică ce apreciază economia verde. Are un guvern de centru-stânga (într-o Europă condusă predominant de partide de dreapta), format dintr-o coaliție, instalat în toamna trecută și condus de prima femeie prim-ministru din istoria acestei țări, Helle Thorning-Schmidt.
Însă președinția daneză survine într-o perioadă de criză profundă, ce afectează nu doar situația economică la nivel european și mondial, ci și sistemul de valori și proiectul politic care a pacificat Europa și i-a permis să se reconstruiască. Tocmai de aceea, presiunea pentru găsirea rapidă a unor soluții viabile pe termen lung este foarte mare, iar riscul de deraiere este cu atât mai ridicat.
O agendă complexă
Agenda cu care Danemarca a preluat frâiele Europei îmbină urgențele impuse de situația economică și prioritățile ce decurg din viziunea daneză asupra proiectului european. Pe primul loc figurează, sub titlul ”O Europă Responsabilă”, măsurile de guvernanță economică la nivel european, pentru gestionarea crizei, concomitent cu asigurarea creșterii economice și a locurilor de muncă. E
