- dar nu le plăteşte datoria -
Noua constituţie maghiară, votată în primăvara trecută şi intrată acum în vigoare, are un preambul mai puţin obişnuit. E plin de detalii care de obicei nu prea intră într-o constituţie (un fel de istorie pe scurt care demonstrează, odată pentru totdeauna, cît de tari şi importanţi sînt maghiarii). Iar concluzia e pusă chiar la început de tot: „Dumnezeu îi binecuvîntează pe maghiari“. Un optimism de speriat. Şi inutil de pus într-o constituţie; mai ales că, se ştie, Dumnezeu îi binecuvîntează pe toţi oamenii, iar maghiarii sînt şi ei oameni (deşi mulţi români încă se îndoiesc).
Oricum, noua constituţie şi o întreagă serie de măsuri în forţă i-au asigurat deja o presă proastă premierului Viktor Orbán, în toată Europa şi nu numai. Un ziarist din Slovacia îmi cere să comentez o declaraţie a unui fost ambasador american la Budapesta care zice nici mai mult, nici mai puţin decît că excluderea Ungariei din UE nu mai este de neimaginat. Ei, aş! Este încă foarte de neimaginat. Iar avem aşteptări nerealiste de la Uniunea Europeană. Şi Ovidiu Nahoi văd că speră, într-un editorial din Adevărul, că se vor lua nişte măsuri din partea Comisiei Europene. Două comentarii: a) Ce măsuri? Comisia nu are instrumente, nu a fost gîndită să disciplineze majorităţi parlamentare nesimţite pe chestiuni de politică internă; b) Chiar am vrea să avem aşa o Comisie Europeană?
Adevărul e că lumea bună a început să se sature de Orbán. Problema e că nu se pun de acord de ce anume nu-l plac. Tipul este un amestec bizar de populism conservator social şi iresponsabilitate de stînga. Da, ştiu, cititorii de stînga vor fi ultragiaţi că îl arunc peste gard, dar vin imediat cu argumente. Lumea bună din presa mare occidentală nu îl place pentru că a) e cu Dumnezeu (cîh!), b) e naţionalist (cîh-cîh!), c) e genul de conservator din Est care nu se prinde că gînd
