Ministerul Sanatatii a retras din dezbatere publica proiectul legii sanatatii, la cererea premierului Emil Boc, potrivit unui comunicat al Guvernului. In prealabil, Traian Basescu a cerut public Guvernului retragerea proiectului: “Spitalele nu vor schimbarea, medicii de familie nu vor, sistemul de urgenta nu vrea schimbarea. Inteleg din toate semnalele publice ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea. Cer public premierului retragerea proiectului care viza reforma in sanatate… Inteleg ca sunt foarte multi multumiti de starea actuala a sanatatii”.
Citesti, ridici din umeri si zici: Asta e. Cerere si oferta democratica la lucru. Oferta politica a fost formulata. Oferta nu a corespuns cererii. Si atunci este natural ca oferta sa fie retrasa. Asa functioneaza democratia. Si bine face. Daca n-ar functiona asa, ar fi vai de popor.
In cazul de fata, nu este prea clar care e cererea poporului. Nici ca idee generala, nici in termeni operationali. Operational vorbind, cererea pentru status qvo este singurul lucru vizibil. Dar asta e o alta discutie. De la distanta privind, asemenea lucruri se pierd in cenusiul irelevantului.
Neurmarind atent, nu vezi deci decat contururile generale. Iar dincolo de punctul final descris succint mai sus, ce s-a vazut de la departare nu a fost decat o mare agitatie mediatica. A zbatere cam isterica, atfel transparenta motivational. Interese invizibile public au fost scoase la lumina de turbion. Si multa prostie publica si privata ce a devenit mai vizibia ca oricand, odata ce presul care o acoperea a fost rasturnat in imbulzeala. Amuzant, un pic trist, totusi -in esenta- nimic care sa nu mai fi fost vazut si inainte. Ceva familar. Din zare privit, pare ceva similar cu atatea si atatea alte episoade (acum uitate) din trecutul recent.
Fara sa stai sa intri in amanunte, reflexul profesional este sa etichetezi imediat
