Aşa cum am mai spus-o, revoluţia la care visez eu este altfel! Cineva mă aproba sugerând că, aşa fiind, cu ceva tot trebuie început. Acestui domn nu am mai apucat să-i răspund, dar o fac acum, spunându-i că nu mă simt reprezentată de cei care sunt acum în stradă. Sub nicio formă! Prefer să mă declar cetăţean suspendat. Vă mai amintiţi?!
Iar pe cei care cheamă oamenii la puci, la lovitură de stat, la violenţă, îi întreb doar atât: ce să schimbăm prima dată, pe cine să împuşcăm, pe cine să lăsăm să trăiască?
Şi revoluţia pe care o tot clamează vocile obscure ale politicii în ultima săptămână nu poate rămâne doar un strigăt la luptă, o simplă vorbă în vânt. E uşor de spus, dar greu de făcut. Schimbarea unor oameni, desfiinţarea unor funcţii şi crearea altora noi e cel mai simplu lucru care poate fi făcut, mai greu este să le schimbi mentalităţile, anii de comunism duşi în cârcă, amintirile gri. Admit că s-au făcut multe greşeli în aceste zile, din ambele sensuri. Puterea a greşit lăsând statul pe mâna jandarmilor, iar opoziţia a greşit grăbindu-se să ceară o demisie, neluând în calcul niciun moment implicaţiile ulterioare. S-a vorbit despre Guvernul „Marionetă" al preşedintelui, de parcă acesta din urmă ar fi luat cu miniştri în fiecare dimineaţă micul dejun doar ca să le mai toarne câteva grame de bromură în ceai. Despre ce vorbim aici, fraţilor?
De curiozitate, cine s-a îmbogăţit după revoluţie? Cine a avut avantaje, cine a profitat, cine a făcut averi? Să nu veniţi cu aceleaşi stereotipuri like Gigi Becali, Dinu Patriciu sau... Iri Columbeanu! Cum au ajuns unii de lângă noi să facă banii? Chiar nu vedeţi? Păi mult prea simplu. Prin manipularea şi siluirea aproapelui.
Noi, românii, ne-am vândut ieftin întotdeauna. Din cauza unor „senili" (n.a. am şi eu bunici în viaţă, să le dea Dumnezeu sănătate, dar tot nu voi putea înţelege vreo
