Venit dintr-o ţară unde se vorbesc patru limbi oficiale (germană, franceză, italiană şi retroromană), Dumitraş vede altfel problemele inter-etnice care macină hocheiul românesc în acest moment.
Spuneţi că de 31 de ani v-aţi rupt total de hocheiul românesc. De ce?
Pentru că toate satisfacţiile aduse de acest sport s-au transformat în deziluzii după plecarea mea. Şi un sport care nu-şi recunoaşte idolii e ca o ţară fără eroi. Fără istorie, nimeni nu poate să supravieţuiască peste vremuri.
Cine e de vină pentru decăderea hocheiului românesc?
După anii grei din ultima perioadă dinainte de 89 în care problema electricităţii şi alte probleme cântăreau mai mult decât un sport, a venit o perioadă de zece ani în care spun cu mâna pe inimă că hocheiul a fost condus de oameni incapabili, care au dus de râpă cu bunăcredinţă acest sport. De ce toate sporturile s-au ridicat în România, numai hocheiul nu? Pentru că orgoliul, situaţiile materiale şi egoismul erau mai presus decât munca cu tineretul , care de fapt e baza acustui sport. Mass-media nu putea să fie de acord cu această politică, acest drum fals ales de conducătorii hocheiului şi încet s-a îndepărtat, hocheiul ajungând un sport necunoscut, în care nimeni nu ştie cine cu cine joacă şi când joacă. Când apare o ştire de hochei zici că e Crăciunul sau Paştele.
Daţi numele celor vinovaţi...
Nu pot să spun, pentru că nu am fost aici, ci în Elveţia. Lumea hocheiului ştie cine a condus-o în perioada respectivă.
Ce se poate face?
Dacă România a făcut un pas înainte, dacă a reuşit să-şi pună în mişcare vapoarele din această criză mondială, sunt convins că se găsesc oameni care vor avea idei şi ar fi gata să refacă din temelii mentalitatea şi structura acestui sport.
"Antrenorii trebuie să domine situaţiile delicate"
Hocheiul p
